Biruința e aproape! Ai steagul pregătit?
Nădejdea că biruința vine, fără a mai exista vreun dubiu, o are orice creștin adevărat!
Iar această nădejde este neclintită. Poți să-i iei tot ce are, inclusiv sănătatea, bucuriile pământești, chiar și viața creștinului, dar nu-l vei putea dezlipi de această nădejde vie. Și de ce e vie?
Pentru că, încrederea neclintită în jertfa Domnului Isus Hristos, duce la nădejdea că după această viață, vom primi un trup nou, de slavă, fără limitările de acum și vom trăi veșnic în prezența lui Dumnezeu. Și aceasta nu pe baza faptelor noastre, sau că am merita noi ceva, ci, numai prin harul Domnului Isus Hristos, care este Dumnezeu! Și când Dumnezeu îmi dă harul Lui în viața mea, nădejdea aceasta o văd că ea mă ține în viață și o văd că este mai vitală și decât oxigenul pentru mine, deoarece, nădejdea aceasta mă ține în viață, la infinit și după ce trupul acesta nu va mai avea suflare.
Acum, haideți să vedem ceva foarte interesant pe care Domnul Isus ni-l transmite:
I-au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.
Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.
Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!”
Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
Marcu 10: 13-16 VDCC
Spune Domnul Isus Hristos aici că orice copilaș va intra în Împărăția lui Dumnezeu și oricine nu este un copil nu va intra?
Nu! Nu!
”Ca un copilaș” este expresia și NU ”fiind un copilaș”.
Ba chiar apostolul Pavel scrie corintenilor:
Fraților, nu fiți copii la minte, ci, la răutate, fiți prunci, iar la minte fiți oameni mari.
1 Corinteni 14: 20 VDCC
Iar prin Petru primim restul detaliilor:
și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire
1 Petru 2:2 VDCC
Deci cu aceste texte este clar că răspunsurile celor două întrebări de mai sus este categoric NU!
Iar un copil sănătos, în care este viață, este normal și obligatoriu să crească!
Ba chiar aș îndrăzni să spun că Dumnezeu ne-a născut în credința creștină (nașterea spirituală și nu cea fizică) ca să creștem în ea, să-L cunoaștem pe Dumnezeu cât mai mult, funcție de cât putem duce fiecare.
Dar, în momentul de față, realitatea în care ne aflăm numește copii, chiar și pe cei trecuți de tinerețe, care vor să rămână copii la minte. Așa că, vine Dumnezeu și-l pune pe Solomon să ne scrie așa:
Vai de tine, țară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață!
Eclesiastul 10:16 VDCC
Chiar dacă gândul ne duce la viața aceasta fizică, pentru că versetul parcă e mai grăitor pentru ea, încercați să priviți acest verset mai întâi prin lentilele vieții spirituale și veți vedea că acolo versetul e și mai puternic, numai că, în această perioadă, oamenii sunt prea mândri, prea plini de ei înșiși ca să asculte de glasul blând al Domnului Isus Hristos și ignoră cercetarea…
Și astfel, pământul e într-o beznă, precum noaptea aceea, când îngerii Domnului au intrat în Sodoma și Gomora…
Era beznă spirituală, în schimb era plin de oameni interesați numai de propriile plăceri…
Și în acea noapte a venit biruința pentru Lot și cele două fete ale lui, neprihănitul acela, care își chinuia sufletul acolo, în mijlocul păcatului…
Era Lot cu adevărat neprihănit? Nu! După cum niciunul din noi nu este și nici nu poate fi.
Totuși, prin credința în Domnul Isus Hristos, ne întâlnim personal cu El și primim atunci, la convertirea noastră, sau teologic spus: la nașterea din nou, primim steagul biruinței, unii mai mare, alții mai mic, funcție de cât putem duce.
Numai că, să nu ne pomenim că împachetăm steagul biruinței și-l punem la naftalină, pentru că, ne vom asemăna, cu robul leneș și netrebnic, care a îngropat talantul, în loc să-l pună în negoț.
Acum, eu văd că noaptea-i grea și sufletul meu e chinuit de mirosul păcatului din jurul meu… Dar mă întărește Domnul prin Cuvântul Lui și prin experiențele minunate pe care le am cu El, pe drumul cunoașterii lui Dumnezeu!
Așa am ajuns să îmi arate Domnul, ca dintr-un lift ce urca pe marginea unei prăpăstii, un loc minunat, în care biruința e ca un câmp verde, drept și curat. Numai că, până să văd câmpul, am urcat văzând doar lut și pietre.
Și când l-am văzut câmpul, m-am bucurat și m-am simțit ca un copil care se bucură de întâlnirea cu ai lui!
Ce mare ești Tu, Doamne!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.