Care este plăcerea mortului?
Cam orice cultură abordează în vreun fel subiectul morților. Chiar și marea majoritate din România, privește înspre mort și își imaginează tot felul de căi, pe care sufletul le parcurge. Și ce-i un pic amuzant, e că, sufletul cumva este ajutat de anumite ritualuri făcute în preajma trupului pe care sufletul l-a lepădat.
Și de ce este aceasta amuzant? Pentru că, dacă sufletul a lepădat trupul, trupul lepădat nu mai poate face nimic.
Tot amuzant face să fie banii aruncați. Și aici e amuzantă doar coada foarte mare de oameni care stau la un schimb valutar.
În fine, amuzant sau nu, Biblia nu ne sugerează astfel de lucruri. Aceasta îmi pare a fi strict imaginația omului, care se poate duce în orice direcție. Dar, orice își imaginează omul, fără a fi iluminat de Dumnezeu, poate fi amuzant pentru alt om.
De aceea, vom încerca să vedem ce spune Biblia despre plăcerea mortului.
Dar, pentru a putea ajunge la plăcerea lui, trebuie să vedem ce definește Biblia, ca fiind un om mort.
În primul rând, Biblia tratează omul ca fiind mort din două perspective: moarte fizică și moarte spirituală.
Totuși, în Noul Testament, Domnul Isus Hristos, transformă moartea fizică în adormire. Deci, moartea, în contextul noului legământ, care include perioada în care noi ne aflăm, rămâne a fi doar moartea spirituală.
Și, acest subiect poate fi abordat având suficiente argumente Biblice.
Dar, pentru că totuși unii au venit să audă și plăcerea unui om, mort fizic, o vom afirma pe aceasta mai întâi, pentru că, ea ne va ajuta la înțelegerea naturii noastre umane.
Oare săritul cu parașuta i-ar plăcea unui mort? Problema cea mai importantă ar fi la prinderea centurilor. Cine ar putea fi motivat să ia un trup neînsuflețit, să depună eforturi mari, să îl lege cu niște centuri, pe care acesta oricum nu le va folosi? Iar plus de asta, acesta nu va simți niciun fel de senzație.
Este ca și cum un tânăr ar fi invitat să îl însoțească pe un alt tânăr la o petrecere, numai că, ambii ar trebui să poarte costum de astronaut, legați la ochi și cu dopuri în urechi. Cine ar fi motivat să accepte așa ofertă?
E clar că plăcerea numită de noi, se află la nivelul sufletului. Noi acolo simțim și definim acea senzație ca fiind plăcere.
Deci, trupul neînsuflețit, nu va putea avea aceleași plăceri.
Totuși, există o singură plăcere, pe care un trup neînsuflețit o are. Și, aceasta este una singură: să putrezească.
Iar această plăcere, la început îi este satisfăcută din plin. Totuși, în scurt timp, plăcerea se diminuează exponențial. Iar, când se ajunge la oase, timpul tinde spre infinit, iar plăcerea a dispărut complet.
Așa putem vedea o parte aparent veșnică a trupului: scheletul.
Hmm… pământul nu este interesat deloc să își extragă mineralele din oase. Numai focul, transformă oasele veșnice în cenușă, precum schimbul valutar de mai sus. Și veșnicia oaselor s-a terminat, oferindu-i trupului, plăcerea finală, care înseamnă de fapt, distrugerea totală și irevocabilă.
Acum, pe oameni îi îngrozește moartea fizică. Dar, cel mai trist e, că omul pare să nu conștientizeze gravitatea morții spirituale.
Pentru că, trupul oricum moare. Dar, partea spirituală a omului e atât de veșnică, încât nici focul, nici nimic, nu o poate distruge. Dar, o poate ține legată și o poate chinui veșnic.
Iar moartea spirituală, urmată de moartea fizică, înseamnă Iad, adică: chinul veșnic, în care plăcerea nu există deloc.
Și cum se moare spiritual? Omorând duhul omului.
Ce conține duhul omului? Credința și cugetul.
Astfel, dacă eu, aleg plăcerea naturii mele păcătoase, aleg să îmi omor duhul, pervertind astfel creația lui Dumnezeu. Iar pentru aceasta, eu merit moartea.
Și de acum, putem înțelege mult mai bine urmatoarele versete din Biblie:
Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o.
Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.
Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!
Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire.
Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea.
Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică.
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6 de la versetul 17 la 23 inclusiv VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.