Ce fac când nu înțeleg voia lui Dumnezeu pentru mine? Pentru că, este mult mai simplu să privim în perspectiva altora, dar, în a noastră, parcă ceața e din ce în ce mai densă.
Și, dacă ar fi să folosim imaginea de mai sus, viața noastră, poate fi asemănată cu persoana de pe barcă.
Am primit și vâsla și barca. Acum, e liniște și nu mă scufund.
Dar ce fac când vine noaptea și nu știu încotro s-o iau? Sau, ce fac când, pe deasupra faptului că nu pot vedea tare bine înainte, văd norii ce-mi zic c-aduc furtuna?
Simt panica? O las să mă conducă?
Nu! Pentru că încrederea mea nu este în puterile mele, ori în avuțiile mele! Ci eu mă încred în Dumnezeu!
Și-acum, uneori chiar nu înțeleg și spun: ”furtuna asta vine Doamne și peste mine… așa ai îngăduit Tu? Sau vrei să mă călăuzești să pot sta la adăpost, afară din calea acestei groaznicei furtuni?”
Iar răspunsul parcă nu vine… În schimb, norii accelerează mai tare înspre mine…
Ce fac?
Acum, că am stabilit contextul, voi încerca să dau un răspuns cât se poate de direct și simplu.
Răspunsul este:
Mă liniștesc în preajma Domnului!
Dar, acest răspuns are o profunzime incredibilă! De aceea merită dezvoltat măcar un pic.
Îl văd pe Ștefan uitându-se spre cer și nu este înspăimântat de norii negri! Ci, el se uită și-L vede pe Dumnezeu și începe să aibă o părtășie atât de profundă cu Domnul, încât nu moartea îl deranja, ci faptul că el voia ca duhul lui să fie primit de Dumnezeu și păcatul aruncătorilor de pietre să nu fie ținut în seamă.
Ce făcea Ștefan? Se liniștea în preajma Domnului Isus Hristos? Eu zic că da!
Numai că, nu întotdeauna suntem în preajma morții, astfel încât experiența să fie atât de puternică.
Iar pentru cazurile acestea mai liniștite, nu de furtună, ci de ceață, avem un exemplu foarte frumos, în Biblie.
Îl vedem pe Ioan, că își reazămă capul pe pieptul Domnului Isus și întreabă. Iar acest exemplu este atât de frumos pentru că, Domnul Isus, a oferit răspunsul!
Adică, Domnul face o afirmație, prin care, ucenicii (ca și noi de cele mai multe ori) au început să se agite. Ba chiar aș putea spune că au început să se îngrijoreze. Totuși, ei fiind în preajma Lui, au avut înțelepciunea să-L întrebe, pentru a se putea liniști.
Iar răspunsul Domnului i-a liniștit, cu toate că, n-au înțeles.
Și da, acest lucru este esențial să-l înțelegem.
De când sunt eu capabil să înțeleg voia lui Dumnezeu? Ce-mi pasă mie ce vrea El să facă cu alții? Eu caut doar să locuiesc împreună cu Domnul! Și asta mă liniștește și îmi este suficient!
Iov nu a putut înțelege voia Lui, dar s-a liniștit când Dumnezeu i-a vorbit.
Dar, poate că Iov, este mai greu de înțeles pentru unii (deoarece creează distragere). Un exemplu mai bun, este femeia, care vine cu averea ei și-o sparge la picioarele Domnului Isus, apoi, stă lipită de El, liniștindu-se acolo.
Și noi, așa ne grăbim și ne agităm, pentru că vrem să primim liniștea fără a renunța la răbdare.
Iar aici, am un exemplu personal în minte.
Eram cu primii 3 copii ai mei la grădină. Eu culegeam zmeură, dar pregăteam în timpul acesta și planul pentru la anu.
Cei mari, au venit au mâncat un pic și-apoi repede au fugit la joacă.
Cel mic, în schimb, nu s-a grăbit. S-a așezat pe bancă, să poată sta în preajma mea și nu căuta să înțeleagă ce fac, cum fac și de ce fac toate lucrurile. Nu! El se mulțumea să stea în preajma mea! Iar aceasta, nu i-a adus numai liniște, ci, el a primit și mult mai multă zmeură!
Acum știm ce trebuie să facem pentru a fi nu doar liniștiți, ci cum să fim și alintați de Dumnezeu! 🙂
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.