Oile crescute și oile îngrășate: două categorii diferite, sau este același lucru?
Dacă tot aducem vorba despre oi, vom aminti și despre cum a reușit un cioban să îi pună în încurcătură pe marii intelectuali.
Numai că, înainte de asta, haideți să stabilim un context, ca să fim siguri că suntem la aceeași masă de înțelegere. Pentru că dacă nu suntem la aceeași masă de înțelegere, chiar dacă mâncăm același fel de mâncare, îl percepem diferit.
Și cum cel mai simplu ajungem la răspunsuri punând întrebări, haideți să spunem așa:
O oaie îngrășată înseamnă automat și că este o oaie crescută? Sau, o oaie crescută este automat și una grasă/îngrășată?
Răspunsul parcă vine de la sine dacă întrebarea este bună, nu?
Atunci, dacă tot răspunsul este ”nu!”, haideți să mai punem câteva întrebări.
Cine este în măsură să stabilească, care oaie este suficient de crescută și respectiv suficient de îngrășată?
Acum, aici, chiar m-aș opri un pic din citit și aș reciti întrebarea de mai sus, așteptând să aud ce răspunsuri îmi dă propria mea minte, iar dacă am puțină răbdare, să apreciez și direcțiile parcă neașteptate pe care le ia, practic ajungând să spun: ”uau! ce călătorie pe cinste!”
Eu, n-am cum să descriu toată călătoria mea, pentru că ar fi prea lungă, dar, oricât de multe detalii aș aduce, experiența mea mărturisită nu te poate face pe tine s-o trăiești precum am trăit-o eu.
Singurul lucru bun, pe care l-ar avea mărturisirea experienței mele față de tine este strict să îți fac poftă să vrei și tu o experiență similară.
Și acum, că ai revenit și ai avut propria călătorie interesantă, eu voi da doar câteva puncte de cotitură, ce mi s-au părut foarte interesante:
- Au venit clienții la cioban și i-au zis că ei trebuie să stabilească care oaie este suficient de crescută și îngrășată. Și după ce a acceptat aceasta, i-au impus și prețul pe care ei voiau să-l plătească. Totuși, calea aceasta s-a împotmolit când le-a venit ideea clienților să îi ceară ciobanului, să-i plătească pe ei, că îl scapă de oile lui, pe care el le-a crescut și îngrășat. Iar prin împotmolire, mă refer la aruncarea în hău de pe cea mai înaltă stâncă, fără parașută…
- În scenariul acesta, ciobanul a spus că el știe cel mai bine și el stabilește totul. Dar au venit clienții și-au zis că trebuie să-i impună o taxă de lăcomie ciobanului. Și astfel ciobanul, trăind în democrație, chiar dacă s-a opus și a argumentat corect, s-a trezit cu o mare majoritate de voturi ce-au votat taxa împotriva lui. În acest scenariu ciobanul rămâne și acceptă situația, dar nu se mai poate bucura de o armonie cu aproapele său.
- Scenariul acesta începe să prindă înțeles chiar și mai profund când oile, își cer drepturile și spun că nu mai vor să fie dădăcite de cioban, îngrădite de acesta. După ce, spre suprinderea lor, ciobanul le oferă libertatea cerută, prin această emancipare, își dau imediat seama că nu au nevoie de celelalte oi și pornesc toate, în direcții opuse, căutând să își arate care mai de care originalitatea. De aici, până la lupi, vestea parcă s-a teleportat și astfel, rând pe rând, individualistele ori au murit de foame, ori mâncate.
- Dacă tot am amintit de lup, în acest scenariu, lupul (împreună cu echipa lui), se oferă voluntar să decidă el care oaie este pregătită, pe motivul că el este singurul care nu are conflicte de interese, el nefiind implicat în mod direct nici în creșterea/îngrășarea oilor, dar nici în cumpărarea lor. Totuși, voluntariatul acesta implică să oferim lupului constant mâncarea. Și astfel, ciobanul a ajuns să nu mai vândă mare lucru, pentru că lupul spunea că nu e gata oaia de vânzare. Clienții s-au obișnuit să mănânce și altceva și doar ocazional carne de oaie. Dar lupul mânca constant din alea ”ce nu sunt gata încă de vânzare!”
Cu cât călătorim mai mult, cu atât scenariile, în loc să se epuizeze, ele parcă se-nmulțesc.
În fine, intelectualii mari din lumea aceasta, încercând să scoată credința creștină, înlocuind-o cu credința progresiv-evoluționistă, într-un consiliu decizional destul de avansat ca și discuție, după ce își prezintă toate argumentele pro-evoluționiste, sunt întâmpinați de dorința unui cioban de a vorbi.
Ciobanul, fiind lăsat să vorbească, spune așa:
- Eu am ascultat și cred că m-ați făcut să înțeleg ce-ați spus voi. Totuși, am o mică nelămurire: O oaie câți pui face pe an?
- 1 sau 2 pui pe an.
- Dar lupii? Câți pui pe an fac?
- 7-9 pui pe an, răspunse intelectualii.
- Ei bine, oaia n-ar fi rezistat conform teoriei voastre, zise ciobanul.
Și astfel, un simplu om, văzut ca un needucat și analfabet funcțional, ce totuși înțelege viața, anulează o teorie ce părea de nezguduit, precum un simplu iceberg scufundă vaporul de nescufundat.
Ar mai fi multe de discutat pe acest subiect, dar, dacă vreți, putem să ne-ntâlnim și data viitoare la stână, să mai observăm împreună și să tragem învățătură, de la oi.
Dumnezeu să fie slăvit, în veci! Amin.