Dacă ne uităm la videoclipuri cu tehnologii primitive de construire, vedem că, băieții cu topoare, nu se aruncă la tăiat copacii mari și groși, ci pe cei tineri.
De ce?
Pentru că nu au suficientă dăruire, timp și ce face cu acei copaci groși și extrem de grei -> deci foarte greu de manipulat.Ii vor alege pe cei tineri, ușor de tăiat și extrem de flexibili.
Dacă vrei să tai un copac crescut mare, ori apelezi la un fierăstrău din ăla lung, operat de doi oameni, ori drujbă specială, cu lamă prelungită, ori mașinile specializate, ce taie, curăță de crengi și așează bușteanul în remorcă.
Oricum, chiar dacă înțeleg eficiența lucratului cu mașini, pe mine mă strânge în spate când văd cu ce ușurință distrug copacii. Am pus un video mai jos, dar nu trebuie să te uiți la tot.
Ideea e următoarea: tinerii vor să crească, dar creșterea lor să fie cât mai repede văzută și de alții. De aceea ori uită să dezvolte rădăcini puternice, ori ignoră roadele.
Din perspectiva unui copac, rodul e o chestiune complet inutilă. El doar depune eforturi considerabile, să producă un rod, de care doar alții se bucură.
Și bineînțeles, din rodul meu, mai iese și concurența, ce sug seva din același loc, de unde iau și eu.
Trebuie să fii născut din nou, să poți aduce rod bun și să îl oferi cu bucurie. Vorbim despre nașterea din nou, în care eu, nu mai trăiesc pentru mine și trupul meu, ci eu trăiesc prin Hristos.
Și dacă trăiesc prin Hristos, atunci, voi fi echilibrat. Adică, voi cere să fiu curățat de El, voi căuta să îmi dezvolt rădăcinile, adâncindu-mă și mai mult în Cuvântul Său.
Voi vrea să cresc, dar nu să fiu văzut de alții, ci doar pentru a aduce și mai mult rod bun. Acest rod bun, este pentru Domnul și Stăpânul meu.
Și cu cât Îi ofer mai mult, cu atât El se bucură mai tare. Iar dacă eu îmi fac Stăpânul bucuros, sunt la maximum de bucurie, dar am și o constantă bucurie. Și nu am nicio problemă, ca tot ce fac, să fie cu scopul de a aduce mai mult rod.
Cât despre concurență, nu-i treaba mea, că tot Domnul se ocupă, eu eventual, le pot fi un bun exemplu.
Dacă eu le transmit care le sunt responsabilitățile și cum găsesc sensul vieții și inclusiv fericirea și adevărată fericire, ei vor ști ce au de făcut, chiar și după ce eu nu voi mai fi. 🙂
Legat de mașini, ele sunt opera omului. Omul distruge, strică, dărâmă. Așa că, îți recomand să alegi Stăpânul cel Bun, pe Dumnezeu!
Închei folosind cuvintele Mântuitorului nostru:
Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toţi, tot așa va fi și la venirea Fiului omului. Atunci , din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată. Vegheaţi dar , pentru că nu știţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să știţi că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea , și voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios și înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină!’ Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.
Matei 24:36-51 VDC
Dacă ți-a plăcut, distribuie, dă un comentariu, iar dacă nu te-ai abonat la blog, o poți face chiar acum.
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe fiecare în parte!
Pingback: Biserica construită de oameni | Educenteza