Într-un avion, un rabin și un lider socialist călătoresc, unul lângă celălalt. La un moment dat, liderul socialist îl întreabă pe rabin: ”Cum se face că tu ești respectat și atât de apreciat de copiii tăi? Eu le-am oferit cele mai bune condiții, i-am trimis la cele mai bune universități din lume, iar ei, acum, nici nu vor să audă de mine.”
La care rabinul răspunde: ”Vezi tu? De când erau mici copiii tăi, tu le-ai spus să se încreadă în forțele lor. Eu le-am vorbit de Dumnezeu, le-am povestit minunile Lui, pe care El le-a făcut cu aleșii Săi, iar ei, pot beneficia de bunătatea lui Dumnezeu, alegându-L pe El, punându-și toată încrederea în Dumnezeu și nu în forțele proprii. Apoi, tu le-ai mai zis, de evoluția speciei umane. Prin aceasta, de fapt, le-ai zis că generația lor, este superioară generației tale. În schimb, copiii mei, cu cât cresc, cu atât respectă și mai mult generațiile anterioare, deoarece ei înțeleg că generația precedentă e mai aproape de Creația lui Dumnezeu și cu o generație mai puțin diluată.”
Putem învăța multe din această povestioară. Putem, de asemenea să ne cercetăm, indiferent de categoria de vârstă în care ne-am afla, să vedem dacă facem ce trebuie și respectăm pe cine trebuie.
Oare copilăria este doar pentru joacă? Sau joaca ar trebui să fie un premiu?
Oare să fii adult, înseamnă să te îngrijorezi la tot pasul? Mai ales pe timp de criză?
Oare să fii bunic, înseamnă să te retragi și să fii bun de oferit orice, mai puțin sfaturi și mentorat?
Nu cumva această aroganță a generației tinere împinge bătrânii în izolare, iar mai apoi, cu ajutorul mass-mediei, în panică?
Poate că adulții sunt ei mai rapizi, mai ageri în muncă, dar nu au și experiența bătrânilor, în tratarea problemelor și conflictelor interumane.
Cumva, când tragem linia, găsim doar o îndepartare de Dumnezeu. Dumnezeu îmi spune să dau Cezarului, ce-i al Cezarului (adică să respect legile și să mă rog pentru conducători), dar îmi poruncește să-mi iubesc aproapele, ca pe mine însumi. Acest aproape, este fiecare individ, cu care viața mea se intersectează. Nu doar neamurile și prietenii mei, care se poartă frumos cu mine, ci și dușmanii mei. Acei oameni care mă enervează, mă supără, sau mă scot din sărite.
Pare imposibil! Și este, dacă eu, în loc de dragostea lui Dumnezeu, mă umplu cu ura și frica unor conducători și jurnaliști atei… În schimb, dacă aleg să mă umplu de Cuvântul lui Dumnezeu, citind, studiind și practicând Biblia, am toate șansele să realizez acest imposibil, fiind ajutat de însuși Duhul Sfânt. Doar că, totul se întâmplă la nivel individual.
Și pentru că am ajuns să iubesc Cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât orice, am lăsat la urmă partea cea mai gustoasă, cu rol de a-ți face poftă, ca și tu, la rândul tău, să continui să citești, mai mult.
1 Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.2 El mă paște în pășuni verziși mă duce la ape de odihnă;3 îmi înviorează sufletulși mă povăţuiește pe cărări dreptedin pricina Numelui Său.4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei,îmi ungi capul cu untdelemnși paharul meu este plin de dă peste el.6 Da, fericirea și îndurarea mă vor însoţiîn toate zilele vieţii meleși voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.Psalmul 23:1-6 VDC