Cum cântărim?

Înainte de începe, aș vrea să te informez de o nouă funcție a site-ului. Este vorba despre un mic progrămel, care estimează timpul de citire al articolului, astfel, vei ști cât timp vei aloca citirii articolelor de acum încolo. Sperăm că funcția va merge bine, dacă nu, voi căuta soluții, pentru că eu consider că e o funcție necesară.

Revenind la subiectul nostru, în articolul cu rasismul, se putea înțelege greșit că eu aș fi cântărit că omul pentru că ar fi avut cazier, merita să fie abuzat. Departe de mine gândul acesta. Acea paranteză era pentru a aduce câteva informații despre un om ce avea să declanșeze o întreagă isterie la nivel mondial. Cântărită bine acea informație și pusă corect în context, ne dăm seama că liderul, sau șablonul reprezentativ al acestei mișcări este chiar unul cu un cazier plin. Adică, dacă primul război mondial izbucnea de la asasinarea lui Franz Ferdinand și a soției sale, un război civil era cât pe ce să explodeze în SUA, pe fondul omorârii unui nimeni.

De ce zic nimeni? Pentru că toate realizările acestui negru, sunt scrise și în cazierul personal. Pe când despre familia lui Franz Ferdinand, acesta era un moștenitor și succesor al tronului unui imperiu.

Eu nu consider că funcția automat te face să cântărești mai greu decât cineva fără o funcție importantă, dar, chiar și moartea lor, pusă în balanță arată diferențele colosale de greutate ale celor 2 oameni: unul moare ștrangulat de un om al legii (ce-i drept, puțin cu adrenalina sărită, dar totuși aplica procedura standard), iar celălalt, moare omorât de către un extremist sârb, un tânăr de 19 ani (ce crede că le știe pe toate și toate i se cuvin), ce ucide un om ajuns la 50 de ani, ce avea întemeiată o familie.

Înaintea lui Dumnezeu, fiecare om are dreptul la o viață, în mod egal, adică având aceleași drepturi. Totuși, deoarece, oamenii s-au depărtat de Dumnezeu, trăim într-o lume plină de păcat și de nedreptăți, întuneric și dezechilibre.

Noi ca și creștini, trebuie să fim lumini în acest dens întuneric!

Dar, pentru că suntem oameni și trăim prin fire și nu prin Isus Hristos, ne trezim că în loc să ne comparăm cu Isus, noi ne comparăm între noi. Iar când mai facem o pauză de la a ne compara pe noi cu alți oameni, comparăm alți oameni, cu alți oameni.

Ceea ce e de-a dreptul trist și asta spune multe, despre nivelul nostru de dezvoltare personală…

Dar dacă tot suntem la acest nivel, haideți să vedem o metodă de a îmbunătăți această comparație, iar după ce-o îmbunătățim, să putem trece la nivelul următor, în care nu ne mai comparăm cu alți oameni, ci ne comparăm cu Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos.

De ce să ne comparăm cu El? Vorbim despre asta în articolul următor.

Metoda este chiar în comparația de mai sus, cu negrul și moștenitorul la tron, Ferdinand.

Știu că circulă foarte mult vorba: ”nu judecați ca să nu fii judecat”, dar am prezentat deja cum de la un text biblic parțial (sau scos din context), se pot crea niște erezii extrem de periculoase. Chiar te invit să studiezi cu atenție textul Biblic, din Matei 7 și sunt convins că vei fi surprins să afli sensul de acolo și cât de eronat este folosit de oameni.

Biblia chiar ne învață să judecăm singuri, în Luca 12:57 (adică să gândim singuri, să nu ne lăsăm manipulați), apoi îl vedem pe Pavel, vorbind despre alegerea prezbiterilor ca fiind niște oameni vorbiți de bine, tocmai de la judecata oamenilor din jurul lui, judecată făcută pe faptele sale.

Dar cântărită greșit, oamenii superficiali, spun: ”nu judeca ca să nu fii judecat”, ca o scuză la, a trăi cum vor ei.

Lucrurile trebuie cântărite corect și folosind un standard, un adevăr și o măsură dreaptă, ce nu se schimbă deloc în timp.

Dar după cum am promis deja, ne vedem în articolul următor, pentru a finaliza discuția.

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Scroll to Top
%d blogeri au apreciat: