Cum privesc oamenii? Trup vs Suflet vs Duh

woman covering her face with green book privesc oamenii

Cum privesc oamenii spune despre mine mai mult decât ai crede.

Știți vorba bătrânilor noștri: ”Zi-mi cu cine te-nsoțești, ca să-ți spun cine ești!”. Și e faină.

Dar eu azi vreau să vă spun o vorbă un pic mai adâncă și mai revelatoare:

”Zi-mi cum privești tu oamenii și voi ști cine e stăpânul tău și cui slujești tu astăzi!”, sau într-o variantă mai greu de înțeles și mai puțin explicită ar suna așa: ”Zi-mi cum privești tu oamenii și voi ști mai multe despre tine, decât ai vrea tu să publici vreodată!”

Totuși prefer prima variantă din cel puțin două motive:

Oferă valoare prin claritate și spune clar și explicit lucrurile.
Te îndeamnă să spui, că oferă curiozitate, pe când varianta a doua creeză panică și anxietate.

Acum, vă îndemn să priviți acest articol ca pe o metodă, prin care să vă analizați, iar apoi să aveți un subiect de discuție cu persoanele cu care aveți oportunitatea să vorbiți.

Și pentru aceia care vor să discute, dar vor să fie pregătiți urmează partea în care se și explică afirmația de mai sus.

Dacă privesc oamenii ca pe niște trupuri, raportarea mea la oameni, nu diferă cu nimic față de cum se raportau dictatorii la oameni: ”un număr”.

Și ca să fiu și mai explicit, voi folosi paralela aceasta: un gospodar știe că are în curtea lui 30 găini, 10 rațe, 6 oi, o vacă și 4 porci. În total 51 de animale.

Tot așa vedea și Hitler armata sa: 1 milion de oameni, fiecare cu specializarea lui. Dar pentru că se raporta ca la un număr de trupuri, nu-i păsa deloc viața omului. Tot ce contează pentru astfel de oameni este propriul interes și propriile plăceri. Cui slujește un astfel de om? Sinelui, care de fapt se traduce mai exact: cine slujește Sinelui, slujește de fapt lui Satana…

Acum, pentru a înainta discuția noastră, trebuie să stabilim anumite detalii tehnice:

Trupul reprezintă carnea, oasele și toate organele și o putem vedea ca pe o poartă prin care simțim și comunicăm cu mediul înconjurător fizic.
Sufletul reprezintă emoțiile/ sentimentele/dorințele și rațiunea noastră.
Duhul omului este de fapt credința și conștiința/cugetul.

Dacă omul privește ceilalți oameni ca pe niște suflete, e un început bun. Numai că, trebuie văzut în ce direcție merge aceasta.

Pentru că, dacă privesc oamenii ca pe niște suflete însetate după plăceri de-o clipă, îmi voi face o strategie prin care înșel și manipulez acele suflete, pentru a-mi extrage de la ele, propriile mele interese și plăceri. Și astfel ajung să fiu la fel ca Hitler, sau mai bine spus ca Satana.

Dar ca să nu mai lungim prea mult metoda, pentru că îmi doresc să fie practicată mai mult decât să fie explicată, ajungem la singura perspectivă corectă, prin care se vede că avem ca stăpân pe Dumnezeu:

Privesc oamenii ca pe o persoană completă, creată de Dumnezeu pentru slava lui Dumnezeu!

Și această persoană completă este guvernată de duhul lui, care la rândul lui este guvernat de Duhul Sfânt ce locuiește din plin în el.

Peste cine guvernează duhul omului? Peste sufletul și trupul omului.

De ce? Pentru a menține ordinea și ierarhia pe care Dumnezeu a stabilit-o de la creație, astfel împlinindu-se Voia Lui, cu privire la om.

Și dacă eu fac voia lui Dumnezeu prin întreaga mea ființă (persoana completă), atunci cu adevărat credința și cugetul meu (duhul meu), guvernează viața mea fizică (trupul), rațională și emoțională (sufletul) și pot spune că am, cu adevărat, ca Tată pe Dumnezeu.

Așa putem înțelege foarte bine fundamentul Evangheliei: ”cel neprihănit va trăi prin credință.”

Căci mie nu mi-e rușine cu Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnzeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.”
Romani 1: 16-17 VDCC

Și atunci cum privim pe acei oameni care sunt prinși în tot felul de lanțuri ale celui rău? Ca pe niște duhuri în comă, ce, prin poarta trupului (urechile și ochii), putem ajunge la sufletul lor să le prezentăm Vestea Bună a salvării prin credința în Domnul Isus Hristos, ca ei să se smerească, să își dorească și să caute să fie în pătășie directă și personală cu Dumnezeu.

Și când ei își doresc aceasta, Dumnzeu care bate la ușa inimii lor, ei deschid și Duhul Sfânt le învie duhul lor, îi umple de bucurie și pace, apoi, dacă ei continuă prin această credință bună, vor vedea neprihănirea în viața lor și o creștere ce duce la și mai multă credință.