Dacă nu-i acum, atunci e prea târziu
Ceea ce mă îngrozește cel mai tare este atunci când încerc să intru în pielea cuiva care amână decizia de a fi mântuit.
Dar, în ultima perioadă, am experimentat ceva și mai îngrozitor: creștini care se numesc ei singuri creștini (lumea nu se mai obosește să-i numească așa), care sunt mai robiți de plăceri, lăcomie și iubire de bani, decât unii oameni din lume. De aceea nu e de mirare, ba chiar încep să se obișnuiască cu ideea ca, în comunitățile creștine, să guverneze filozofii omenești și trucuri psihologice, în locul Cuvântului lui Dumnezeu.
Există o saturație aici. Și când stai și te gândești, se poate înțelege și cauza și apoi poți avea și rezolvarea.
Creștinii s-au cam săturat de Cuvântul lui Dumnezeu în ultimul timp și au început încetul cu încetul să introducă elemente păgâne, la fel ca și poporul Israel, în momentul în care lucrurile începuseră să se așeze bine, din punct de vedere pământesc.
Iar ei în loc să ducă până la capăt ceea ce Dumnezeu le-a spus să facă, ei ce-au făcut? Au luat o pauză, apoi au cochetat cu popoarele străine, care trebuiau nimicite și au început să fie atrași mai mult de dumnezeii lor, uitând astfel de Dumnezeul cel Sfânt, viu și adevărat.
Acum, cine sunt acești dumnezei? Aș vrea ca să știe toată lumea.
Acești dumnezei, chiar dacă iau diferite forme, ei sunt de fapt demoni.
Iar prin demoni, înțelegem îngerii căzuți din Rai.
Și cum au căzut îngerii? Au vrut să fie ca Dumnezeu. Lucifer a acționat, i-a convins și pe alții și astfel, acești îngeri, au păcătuit și au fost izgoniți din cerul lui Dumnezeu.
Dar, ei, au rămas cu aceeași dorință neîmplinită: ei vreau să fie ca Dumnezeu.
Așa că, Dumnezeu le-a permis să meargă pe pământ și tuturor care nu sunt sub protecția lui Dumnezeu, sau mai bine spus, oricine care nu cheamă Numele Domnului peste el și nu caută sfințirea ca să fie plini de Duhul Sfânt, demonii aceștia au voie să locuiască în ei.
Iar când demonii locuiesc în mai mulți oameni, ei vor vrea să aibă temple, lucrarea lor să fie văzută și multiplicată, cu scopul de a crește lucrarea și manifestarea.
Pentru că, ei crezându-se dumnezei, vor închinare și slavă.
Și cu cât le oferă mai mulți oameni aceasta, cu atât ei vor crește în putere și în manifestare.
Tot așa, puterea lui Dumnezeu nu se mai vede în lume, pentru că oamenii și-au scos ochii și i-au închinat demonilor…
Iar acesta este adevărul de astăzi peste lumea noastră.
Oamenii sunt subjugați de demoni, iar creștinii stau bine, la călduț, închiși în casele lor, indiferenți față de chinul celor de-afară…
Dar, oare ei sunt creștini născuți din nou, dacă dragostea lui Hristos nu-i îndeamnă să-L mărturisească pe Isus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, capabil să aducă vederea orbilor și Singurul în stare să ne elibereze de păcat și să ne mântuiască?
Haideți să ne trezim!!!
Haideți să-L căutăm pe Dumnezeu cât încă se mai poate!
Și dacă nu-i acum, atunci e prea târziu!
Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască din plin în noi și noi, să fim atât de plini, încât să vorbim numai de El!
Știți de unde vine numele de creștini? În Antiohia li s-a spus creștinilor sub formă de batjocură. Și aceasta pentru că ei vorbeau încontinuu despre Christos. Iar creștin înseamnă un Christos mai mic.
Dar de fapt, denumirea ne oferă un indiciu clar despre cum și ce mărturiseau credincioșii atunci, când puterea lui Dumnezeu zguduia întreg pământul.
Ceva similar am trăit unii din noi, când lumea ne striga pocăiți. Tot în batjocură. Dar, asta ne oferă detaliul despre ce mărturiseau părinții și bunicii noștrii lumii: „pocăiți-vă!”.
Dar astăzi, cine mai primește ocara lui Hristos?
De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl vor mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa.
Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.
Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu, ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga.
Matei 10 de la 33 la 39 VDCC
Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Ioan 6 cu 40 VDCC
Isus deci le-a zis: „Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu.
Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”
Ioan 8 versetele 28 și 29 VDCC
Îl mai mărturisim noi pe Hristos înaintea oamenilor? Sau ne lepădăm de El înaintea oamenilor?
Mai vedem noi pe Fiul și ne trăim viața prin credința în El?
Credința noastră se manifestă prin proclamarea și înălțarea lui Hristos, spre a-I putea vedea puterea?
Haideți să nu mai ascultăm de îndemnurile firii pământești, ci plini de credință să-L mărturisim cu tot ceea ce avem pe Hristos ca Domn și Mântuitor!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.