Gardul se rupe de la jumătate
Mărturia publică, va trebui să rămână publică.
Și ceea ce trebuie să spun în public, voi spune, chiar dacă uneori îmi este greu, ori poate nu am chef, pentru că, dacă am primit o slujbă în dar, trebuie să mă țin de ea și să fac ce-mi spune Stăpânul.
Astăzi avem prezentată o imagine frumoasă. Așa că, haideți să o vedem împreună și apoi să ne bucurăm de ea, având fiecare nivelul lui de bucurie și înțelegere.
O curte, nici prea mare, dar nici prea mică, era împrejmuită de un gard „normal”, ca înălțime. Apoi, stâlpii de fier de la gard, încep să se rupă în două, de la jumătate și bucata de sus, cu plasă cu tot, cade în curte.
Nu știam dacă să mă bucur, sau nu. Pe de-o parte vedeam mai bine afară, deoarece gardul avea o înălțime mult mai mică, deci nu îmi deranja privirea, dar, bucata aceea de gard căzută, nu îmi mai dădea voie să mă apropii de gard, în siguranță.
În timp ce mă uitam așa, gardul căzut este înfipt în pământ la o distanță de maxim un metru, față de gardul inițial, creând acum un culoar.
În continuare stăteam pe loc, neștiind ce-ar trebui să fac, așa că așteptam să văd ce se întâmplă.
Și, în timp ce așteptam, toate găinile sunt strânse și puse să meargă pe acel culoar.
Erau foarte multe găini. Și ele erau bucuroase. Cum le punea acolo, bucuroase mergeau înainte. Nici nu își puneau problema că ar putea să sară gardul, ci tot mergeau înainte.
Apoi, văd un om, care mergea târâș pe burtă și pe coate, pe culoarul cu găini. Și omul acesta tot se plângea cât e de greu acolo să mergi cu atâtea găini, care te calcă în picioare, cad penele pe tine, te zgârâie și din când în când, fac și nevoile pe tine.
În timp ce el se plângea, sunt îndemnat să mă uit în curte.
În curte iarba a început să crească și toată curtea e acum colorată cu un verde crud și sănătos. Aerul e deja schimbat. Bucuria începe să mă umple la interior și tâșnește cu putere și-n exterior.
Mă văd din nou zâmbind.
Apoi, glasul Domnului se-aude:
”Să dați iarbă la găini, că altfel vor muri de foame!”
După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.”
I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele.”
A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele!
Ioan 21 de la 15 la 17 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.