De ce bătrânii își iubesc viața și tinerii o disprețuiesc? Care e varianta cea mai bună?
Un răspuns ar putea fi: ”Pentru că și bătrânii au fost tineri. Ei la rândul lor și-au disprețuit viața și acum au ajuns unde trebuie. Deci, tinerii sunt pe calea cea bună și nimeni nu mai trebuie să facă nimic.”
Răspunsul acesta, spus din perspectiva că timpul oricum trece, că facem noi, sau nu ceva, e unul bun. Dar, nu-l văd a fi un răspuns bun, la o întrebare care are potențialul să schimbe vieți.
Biblia ne învață (sau mai corect spus: ne poruncește) să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Deci, indirect, trebuie să avem în vedere ca iubirea de sine să fie într-o stare de echilibru. Adică, iubirea față de mine însumi să nu fie nici exagerată, nici ignorată.
Aceste extreme se văd la tineri mai mult. Că, dacă iubirea de sine este una exagerată, tot ce mă interesează sunt plăcerile care trebuie să mă satisfacă, ori, în celălalt caz, se intră pe portița nemulțumirii și apoi, prin balta depresiei, prea mulți se îneacă…
Al doilea caz e mai dificil de tratat în detaliu, fiind nevoie de ceva personalizat. Cred că e sufiecient cât am scris.
În schimb, plăcerile sunt o baltă generică. Și tinerii exagerează, pentru că ei, tind să vrea o schimbare. În natura omului, există dorința aceasta de eliberare.
Așa că, tinerii, ieșiți de sub protecția părinților, pe care ei o văd ca fiind opresivă, de genul: ”nu fă aia!”, ”nu ai voie cu aia!”, vor merge la extrema cealaltă: ”ai voie cu orice!”. Iar acest orice, este de fapt inspirat din lista interzisă de părinți.
Cu alte cuvinte, putem afirma că, în primul rând, tinerii își disprețuiesc viața, dacă își necinstesc părinții. Și aceasta se poate face de fiecare dată când disprețuiesc învățăturile și educația pe care ei mi-au oferit-o.
Mai este o perspectivă foarte importantă. Dorința răului este să distrugă familia. Pe de-o parte se fac eforturi considerabile și susținute, ca familia să fie despărțită, dar, într-o anumită direcție, se dorește ca toți din acea familie să treacă pe același drum al plăcerilor.
Am putea numi aceasta ca fiind influența demonică asupra generațiilor. Și dacă stăbunicul a fost robit de alcool, bunicul și el, părinții și ei, copiii, nepoții și strănepoții ajung să treacă pe acealași drum. Bineînțeles, aceasta, dacă fiecare în dreptul lui, alege drumul acesta al așa ziselor plăceri.
De aceasta se scapă cu adevărat numai prin eliberarea pe care Dumnezeu o oferă celor care se încred în El.
Și da, demonii, câte familii nu distrug prin această otravă a plăcerilor. Și dacă la străbunicul a mers, vor încerca aceeași soluție și la cei, din generațiile următoare, pentru că poartă același ADN, având predispoziții către aceleași slăbiciuni.
Soluția de bază este Dumnezeu. Dar, Dumnezeu ne cere să și refacem familia, apropiindu-ne unii de alții (chiar dacă această înseamnă sacrificiu).
Astfel, apropiindu-mă de părinți, de bunici, ei îmi vor povesti cu ce au fost ei momiți, poate chiar chinuiți o perioadă, până să fie eliberați de Dumnezeu.
Și acum, știind că vrăjmașii au atacat generațiile dinaintea mea cu aceste plăceri, voi întări cetatea mea, fix în direcția aceea. Pentru că, o fisură într-o zonă sensibilă, nu mă va lăsa să cresc normal, ci doar timpul și anii vor trece, dar viața va fi tot una necrescută.
De aceea Dumnezeu ne spune și ne învață în Biblie toate metodele prin care răul, atentează la viețile noastre, pentru a ne momi, apoi, să ne prindă și, să ne țină pe loc, legați, în robia păcatului. Și dacă stai pe loc, nu crești, doar îmbătrânești.
Acum, bătrânii aceia care au crescut, sunt o adevărată comoară pentru toți oamenii. Dar, o comoară, pentru a avea valoare, trebuie să stea ascunsă, iar cine vrea s-o găsească, trebuie să faca eforturi considerabile.
Și chiar dacă știi unde locuiesc părinții, bunicii, străbunicii tăi, nu-i suficient să-i vizitezi. Ci, cheia spre comoara lor, e: să-i iubești ca pe tine însuți. Și dacă vii cu cheia aceasta, comoara se va deschide și vei primi multe bogății.
Haideți să răspundem și la întrebarea de ce bătrânii își iubesc viața.
Vom da un răspuns scurt și comprimat, așa cum au bătrânii obicei să vorbească.
Când nu te doare nimic, nu apreciezi sănătatea. Dar, după ce treci printr-o boală, sau o fractură, ce a însemnat durere constantă pentru o perioadă lungă de timp, iar apoi vine eliberarea prin vindecare, așa de mult apreciezi acum viața sănătoasă, nu-i așa?
Așa că, dacă încercarea vieții te-ar îndemna spre nemulțumire, nu alege nici depresia, nici plăcerile distrugătoare. Ci, mai degrabă, mergi și vizitează un bătrân, oferindu-i cât de multă iubire poți tu.
Făcând aceasta, Dumnezeu te va binecuvânta, vei fi eliberat de greutățile tale și vei putea crește.
Cât de frumoase sunt căile Domnului! Și totuși sunt atât de ignorate…
Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta!
Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.
Proverbele 3, versetele 5 și 6 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin