De ce nu se mai vorbește despre Satan și gașca lui, în societatea de azi? Se pare că în grupurile progresiste se vorbește despre o societate atât de bună, încât și creștinii „s-au trezit” și au renunțat să mai vorbească despre rău.
Chiar dacă, într-adevăr observația este una cât se poate de reală, trebuie să discutăm azi, dacă este, sau nu, o direcție recomandată pentru noi, ucenicii Domnului Isus Hristos!
Iar acest subiect, a învins 2 mari subiecte ce erau în fruntea listei de discuții: ”Nevoia de a crește măsura credinței noastre, pentru a accesa extensiile ei” și ”Jaful amețelii”. Dar despre ele, vom vorbi la timpul potrivit.
Revenind la discuția noastră, se pare că anticriștii sunt mai interesați de a-i analiza și convinge pe creștini, decât reciproca.
Iar asta, dovedește o credință mai mare la ei, decât la noi.
Deoarece, chiar nu poți sta indiferent față de cineva care are o credință inferioară ție. În schimb, chiar vei căuta să-ți ascunzi credința, dacă o consideri superioară pe a celui ce exprimă o credință diferită de a ta.
Și asta ar putea să fie în special din cauză că nu cunoști/stăpânești credința pe care ai vrea să ți-o însușești, pentru că nu ai studiat-o, ci ai lăsat aceasta, pe seama altora, pe care tu-i numești și experți.
Sau, celălalt caz, mult mai rar întâlnit, față de primul, ai căutat să înțelegi doar la nivel de intelect, dar nu și practic. De obicei, aici se încadrează cei care studiază pentru alții, dar, care nu mai au timp să studieze și să trăiască pentru ei înșiși.
Din nefericire, majoritatea creștinilor, înscriși ca membri în diferite culte, se încadrează în una din cele două categorii de mai sus…
De aceea, nu-i de mirare că o minoritate are atâta putere. Pentru că, în cazul acesta, minoritatea care se luptă cu o majoritate adormită, este precum David îi taie capul lui Goliat, după ce acesta din urmă, își primise piatra.
Pe cât de mare era Goliat, nu s-a împotrivit deloc tăierii propriului cap, chiar și-a oferit sabia pentru aceasta.
Mă rog Domnului ca să îți deschidă și ție ochii și să vezi și tu ce-mi arată Domnul prin cuvintele acestea!
E groaznic! Creștinii care au ajuns un uriaș, ce-a înfiorat întreg pământul, acum doarme, inconștient, și are propria sabie disponibilă pentru vrăjmaș.
Și da, vrăjmașul este plin de credință, precum David! Nicio clipă nu va ezita! Chiar dacă noi știm că a lui credință este una falsă, de fapt, lupta dintre David și Goliat, nu este numaidecât despre a cui credință este adevărată, ci, credința mai puternică, învinge uriașul.
Și ce-l caracterizează pe uriaș? Mândria!
Iar mândria aceasta îl face să se încreadă în forțele proprii și în mărimea proprie. Și fix mândria vine înaintea căderii.
Totuși, dacă Goliat era smerit și își punea credința în dumnezeul lui, da, bătălia era una de la egal la egal, în care câștiga cel al cărui Dumnezeu era Adevăratul Dumnezeu, iar dacă amândoi, aveau dumnezei păgâni, ei ar fi spus că este o bătălie să vadă al cui dumnezeu este mai mare.
Acum, revenind la sabie, Pavel ne spune lămurit că sabia Duhului, este Cuvântul lui Dumnezeu.
Iar detaliul care scapă majorității este chiar primul cuvânt din verset:
Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Efeseni 6:17 VDCC
Întreaga armătură a lui Dumnezeu pentru cei ce se încred în El, este disponibilă ca și un dar. Numai că, aceste daruri, trebuiesc luate de cine le vrea și are nevoie. De aceea scrie să le luăm. Exact ca și cum ar sta pe raft, sau în cui, sau în dulap. Tot ce trebuie să facem, este să ne dăm silința, să le luăm și să ni le însușim pentru noi, în primul rând.
Și ce mai putem învăța din scena morții lui Goliat?
Cu propria sabie, capul este îndepărtat de trup…
Cine este Capul Bisericii? Pentru că Biserica este un trup. Domnul Isus Hristos!
Oare este posibil să fie îndepărtat Cristos de Biserică?
Răspunsul este unul trist…
Cât timp trupul nu mai trăiește prin credința în Hristos, Hristos părăsește trupul vechi și mort și își rezidește Biserica. Da, în bunătatea Lui, va salva o rămășiță! Dar, ce-i rău și mort, va fi tăiat și lepădat.
Acum, vedem un fel de David, venind înspre acest Goliat de creștini cu numele, nepracticanți ai Evangheliei.
Momentul săbiei se-apropie…
Haideți să ne întoarcem la Domnul și să ne punem toată încrederea în El și să ne echipăm degrabă și urgent cu întreaga armătură a lui Dumnezeu, pentru că, bătălia care ne stă în față este una în care, dacă vom fi smeriți și plini de credință, credința adevărată va câștiga.
Să ne rugăm unii pentru alții și să postim, pentru că vrem cu ardoare să ne smerim. Pentru că, dacă nu ne smerim, vom pierde lupta aceasta.
Dumnezeule veșnic și Adevărat, Tatăl nostru din ceruri, cercetează-ne Tu pe fiecare în parte! Ia potirul amețelii din mâna noastră și dă-ne putere să ne smerim, să ne trezim și să avem inimile deschise și pline de râvnă pentru Cuvântul Tău!
Nu ne tăia! Mai cercetează-ne o dată! Ai milă de noi!
Îți mulțumim că ne asculți și aceasta datorită jertfei Domnului Isus Hristos!
Toată slava Ți se cuvine numai Ție, pentru că Tu ești singurul Dumnezeu Adevărat!
În Numele Domnului Isus Hristos ne-am rugat. Amin!
După ce această rugăciune ne va oglindi viețile noastre, vom putea să-L mărturisim pe Hristos, pentru că vom avea pe noi, întreaga armătură a lui Dumnezeu, iar prin mărturisirea noastră, Lumina Lumii, prin Duhul Sfânt, care ne va umple ființele noastre, va descoperi întunericul și-l va face să roșească de rușine, fiind astfel izgonit de Lumină!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.