De ce ți-e frică?

Un sinonim al cuvântului “frică”, ar fi “teamă”. Cred că de fiecare dată când citim opera cuiva despre curajul prezentat acolo, ne simțim și noi viteji. Îmi vine în minte acum pasajul: “Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.” Psalmul 23:4
Ca să nu alterez mesajul, te invit să citești cu voce tare, rar și cu intonație de 3 ori acest verset.

Sunt profund interesat de ce ai simțit după acest exercițiu, de aceea te rog să îl faci, iar înainte de a citi continuarea articolului, scrie mai jos, în comentariu, experiența pe care ai trăit-o.

Acum, te rog să repeți exercițiul, dar de data aceasta, citește de 7 ori, iar dacă nu ai scris încă comentariul, te rog s-o faci acum.

Nu este un exercițiu banal, nu e nici măcar vorba despre vreo tehnică de manipulare. Acest exercițiu este gândit ca un instrument de îndemn la acțiune. Nu e ușor să faci acest exercițiu, mai ales când nu ești singur, poate ești într-o încăpere unde unii dorm, alții nu suportă astfel de texte, alții te vor critica. Dar… ție îți este frică? De ce? De cine?

Palid de frică, lipsit de vlagă, înseamnă că ești dependent de “aparate”. De ce să-mi fie frică? De întuneric? Interesant e faptul că, acțiunea aduce lumină. E chiar normal să simți frica. Dar eu aș folosi aceasta ca pe un aparat de măsurat întunericul din viața mea.

Cam asta a fost pe săptămâna această. Dacă ți s-a părut prea scurt, mai fă o dată exercițiul și poți chiar să mai dai un comentariu.

Hristos a înviat!

Lasă un răspuns

Scroll to Top
%d blogeri au apreciat: