Din stâncă, Dumnezeu a scos o sabie
Domnul mi-a arătat o stâncă și, în timp ce o priveam încercând să fiu atent la toate detaliile, văd o mână mare, ce apucă stânca și când o ridică, abia atunci mi s-au deschis ochii și am văzut că semăna cu mânerul unei săbii. Iar în capătul mânerului, o sabie ascuțită și strălucitoare ieși din stâncă, ca și cum ai scoate o sabie din teacă.
Apoi, sabia venea și lovea pământul ca și cum ar tăia o bucătăreasă niște legume pe fundul de tocat, iar oamenii spuneau că ei se vor apăra.
Dar Dumnezeu spunea: ”Cum se vor putea apăra oamenii? La fel cum s-au apărat și când tsnunami venea peste ei? Ce poate face arma omului în fața armei Mele?” Apoi am rămas cu răspunsul acesta: ”E ca și cum o scobitoare de lemn spune că se va lupta cu drujba!”.
În timp ce eram uimit de toate acestea, văd corabia lui Noe, împinsă de apele potopului și nu e oprită de pământ, mâl, sau nisip, ci de stâncă…
Și acum încep explicațiile: ”E frumoasă stâncă? Nu îți atrage privirea prin frumusețe, ci prin putere și statornicie!”
”Din ce e alcătuită stânca? Din cei care se alipesc de Cuvântul lui Dumnezeu și cu cât îl cunosc mai mult, cu atât se apropie de strălucirea Cuvântului!”
Uau! Nu cred că se putea spune mai bine!
Stânca e teaca săbii. Sabia poate trăi și să fie utilă și fără teacă. Dar teaca, fără sabie e ca un izvor fără apă.
Din stâncă Dumnezeu a făcut să iasă apă și a adăpat gura însetată. Dar, înțeleg acum, că sursa izvorului era Cuvântul lui Dumnezeu, care, lăsând sabia în teacă, cu prea multă milă și răbdare (cu mult peste puterea noastră de înțelegere), a binecuvântat, în loc să verse mânia dreaptă și bine meritată…
Ce vom face dar?
Ne vom apropia, în smerenie și plini de frică de Cuvântul lui Dumnezeu și astfel vom fi alipiți de stâncă, făcând parte din ea, numai prin credința în Domnul Isus Hristos, Domnul și Singurul Mântuitor al nostru! A Lui să fie slava și cinstea în vecii vecilor! Amin.
Și în ascultare de Cuvânt, studindu-L și hrănindu-ne cu El, vom găsi bucurie în transformarea noastră pe care Cuvântul ne-o va face în viețile noastre.
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.
Evrei 4: 12 VDCC
Și ce e mai frumos, decât să fii transformat de Cuvântul lui Dumnezeu, ca apoi să fii rodești roade ce aduc recompense veșnice și să trăiești o veșnicie în prezența lui Dumnezeu, în Împărăția Cerurilor?
Absolut nimic! Slavă Domnului pentru măreția și bunătatea Lui!
Acum, ca un asterisc, cei care se echipează cu argumente create de om, armele lor sunt ascuțite și par puternice în comparație cu praful, sau rumegușul. Dar ele sunt scobitorile în fața drujbei, când sunt comparate cu argumentele celor care folosesc Cuvântul lui Dumnezeu ca argument.
Așa că, haidem să ne smerim și să ne lăsăm transformați de Cuvântul lui Dumnezeu, apropiindu-ne de El, plini de credință și de cutremur, fiind martori ai Domnului Isus Hristos, mărturisindu-L pe El, nu din auzite, ci dintr-o viață de credință trăită autentic.
Și-mi place așa de mult când îl văd pe împăratul David, care trăiește autentic viața lui, indiferent de poziția lui. Iar când greșește, îi pare așa de rău și chiar se pocăiește de răul lui, care este și el unul autentic, dar, cu înțelepciune și pricepere, el a înțeles, că viața autentică are nevoie de limite, pentru a îngrădi mândria, sursa păcatului din viața omului.
Și când mândria e jos, trântită la pământ, observ cum Dumnezeu mă cercetează, mă călăuzește și mă transformă prin Cuvântul Lui, ca să nu am parte de mânia Lui, dreaptă și bine meritată!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.