Azi ne propunem să definim familia. Dar nu pe metode clasice. Dacă doriți definiții gen dicționar, mergeți acolo. Hai să explicăm cu o parabolă. Un lider socialist/comunist/marxist, stă alături de un rabin evreu, în avion. La un moment dat, liderul îl întreabă pe rabin, ce face el de copiii săi, cu cât cresc, cu atât își cinstesc părinții mai mult, pe când ai lui, cu cât au crescut, cu atât s-au depărtat de el și nici nu vor să audă ceva de la bătrânii învechiți. Rabinul spune că: vezi tu? Tu i-ai învățat încă de mici că ei reprezintă progresul, astfel că, sămânța aceasta a încolțit, iar părinții, pentru noua generație sunt doar buruieni. Pe când, noi, evreii, îi învățăm pe copiii noștri principiile biblice, care de la o generație la alta, tind să se dilueze. Astfel, copiii noștri, înțeleg că generația părinților, este o generație mai aproape de originile creației Divine.
O altă perspectivă este cea prin prisma investițiilor. Cât timp noi vedem familia ca pe una din cele mai importante investiții, ar fi inteligent să investim educați și extrem de atenți la cheltuielile inutile, ce pot aduce falimentul încă din fașă.
O altă perspectivă extrem de frumoasă, este naturalețea naturii umane, creată să se potrivească perfect într-un mediu public, privat și intim alături de celelalte „Creații Divine”.
Perspective ar mai fi, dar sunt ascunse la rădăcinile celor 3 de mai sus. Mult succes la săpat și descoperit, iar când le descoperi, poți împărtăși și celorlalți printr-un comentariu.