Slujba de topor
Când cei mai mulți vor să se expună, să fie văzuți și să fie apreciați, slujba de topor se face într-un loc dosnic, fără mulțime care să aplaude.
E o slujbă ascunsă, ce produce zgomot, pentru oamenii din jur, nu imagini.
Slujba produce într-adevăr o imagine foarte profundă, pe care aș dori s-o discutăm astăzi. Dar, această imagine, nu vor mulți s-o vadă, deoarece, ea aduce cercetare, apoi, această cercetare, duce la mustrări din partea cugetului, iar dacă cugetul este ascultat, duce la pocăință. Pocăința aduce smerenie și în smerenie, noi ne apropiem de Dumnezeu.
Și, ca nu cumva acestea să se întâmple, cel rău, vine și distrage atenția oamenilor, înspre plăceri deșarte, ca nu cumva să privească unde trebuie. Și dacă chiar ești prin preajma unui topor care slujește cum trebuie, dar totuși te uiți înspre plăceri deșarte, chiar vei fi deranjat de sunetul toporului, în nici într-un caz, cercetat.
Deci, aș vrea să ne cercetăm, să ne verificăm (ca și cum i-am verifica pe alții) unde privim noi. Și dacă nu suntem cercetați și smeriți, ci firea devine mai puternică, înseamnă că privim înspre plăceri deșarte.
Acestea fiind spuse, putem să ne întoarcem la topor.
Am văzut prea multe topoare expuse în magazine. Mândre stau, în lumina reflectoarelor, cu un preț mare afișat sub ele.
Dar, pentru toporul care slujește, în curtea gospodarului, nu am văzut niciun preț la el. Așa că l-am întrebat: „Dar prețul tău unde e?”
Și toporul mi-a răspuns: „Pentru mine, stăpânul meu a plătit un preț scump. Eu am fost răscumpărat c-un preț pe care niciun alt gospodar nu ar fi putut vreodată să-l plătească…” și izbucni în plâns, revnind la slujba lui…
Și pentru că ați înțeles prea bine aceasta, vom trece la următorul detaliu.
Toporul cu care tocmai am vorbit nu făcea multe așchii, sau multe resturi. Ci el, avea o formă potrivită ca să pătrundă ușor în buturugă, apoi brusc se îngroșa și despărțea bucata de lemn în două.
Deci, pentru aceasta, trebuia să fie ascuțit, dar și forma trebuia să fie una bine prelucrată, ca să fie bine echilibrat în mâinile stăpânului, facilitând munca să fie ușoară pentru stăpân și cât mai bună calitativ.
Și, un mic secret, pentru cei care nu au părăsit articolul din zona de titlu:
O muncă de calitate, este obținută nu prin eforturi crescute în timpul producerii, ci, o atenție oferită pregătirii muncii. Și asta, chiar dacă pare un paradox, va face munca mai calitativă și mai ușoară.
Pentru că, cine nu dă formă toporului, ca el să despice singur, va trebui să aplice o forță mult mai mare, ca să spargă buturuga. Apoi, dacă toporul nu este asuțit, forța tot așa, va trebui să fie mult mai mare, ca toporul să intre în buturugă. Și pot fi și ambele variante într-un singur caz.
Dar, ce îmi pare a fi de-a dreptul nebunie, am văzut un om, ce el își spunea ecologist, ce a luat o bâtă de lemn, și a început să bată în buturugi, să se trezească, să își ceară drepturile. Adică, buturuga să fie independentă și să facă ce vrea. Și dacă vrea să se despice, să se despice singură.
Ei bine, acel om, a înghețat de frig, în propria casă, când frigul a venit.
Dar, interesant, că, după un timp, această ideologie, s-a răspândit și crește exponențial. Și la modă e așa: „în magazin, pe raft, fii un topor cât vrei tu de mare și impunător. Poți fi și cu forma bună și ascuțit brici. Dar, în fața lemnelor, fii atât de prietenos cu ele, încât fii doar o coadă de topor”.
Dar, această e doar pură nebunie. Pentru că, așa topor, pentru stăpân, înseamnă doar să îi ațâți mânia și să te arunce la gunoi.
În schimb, dacă sunt smerit, ciocanul și piatra de ascuțit vor fi prietenii și frații mei, cu care, în armonie, voi putea să-mi fac slujba de topor, prin care, lemnele destinate focului, sunt despicate, stivuite și uscate, apoi, la timpul potrivit, arse. Și focul prin care aceste lemne ard, încălzesc stăpânul casei și familia lui.
Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este.
Oricine are nădejdea aceasta în El, se curățește, după cum El este curat.
1 Ioan 3 de la 1 la 3 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.