Imprimanta lui Dumnezeu
Subiectul de astăzi depășește capacitatea omului de a înțelege complet acest subiect, cum sunt, de altfel majoritatea subiectelor. Dar, prin creștere înțelegem de fapt că astăzi pricepem mai multe lucruri decât ieri.
Totuși, subiectul de astăzi, este în categoria de complexitate ridicată. Deci, va trebui să ne smerim, să privim din mai multe perspective și să acceptăm paradoxul, ca pe un mijloc de creștere și dezvoltare personală.
Dacă aș privi din perspectiva lui Dumnezeu, totul ar fi simplu, logic și bine așezat. Dar, cum eu privesc din perspectiva omului, e normal să mă întâlnesc cu paradoxul, pe acest drum.
Totuși, hai să fim curajoși și să ne aventurăm în această călătorie.
Primii pași încep cu întrebările: ”Cine este imprimanta lui Dumnezeu? Cum se manifestă ea? Care este rolul ei?”
Dacă ne grăbim să spunem că imprimanta lui Dumnezeu este Biblia, cred că ne grăbim, sau, cel mai sigur, riscăm să fim superficiali.
Pentru că, o imprimantă are capacitatea de a scrie, ceea ce îi comandă stăpânul. Pe când Biblia, aș vedea-o mai degrabă, ca fiind ceea ce a ieșit din imprimantă. Dintr-o imprimantă funcțională, la standardul lui Dumnezeu.
Dar, eu cred că, imprimanta lui Dumnezeu sunt copiii lui Dumnezeu, cei care ascultă din toată inima de El și execută comenzile Lui, la cerințele și standardele Lui.
Nu știu câți ați prins imprimantele matriciale. Dar, eu personal, prin harul Domnului, am avut acasă, când eram copil. Și tot prin harul Domnului, am avut un frate mai mare, care a fost curios să desfacă, să repare și să înțeleagă cum funcționează mecanismele lucrurilor din jurul nostru. Iar curiozitatea aceasta manifestată și în exterior, este foarte molipsitoare.
Revenind însă la imprimanta matricială, aceasta este o imprimantă gălăgioasă, lentă și nu lasă foaia netedă, după imprimare. Ci, după cum îi spune și termenul ei, în limbaj popular: ”imprimantă cu ace”, ea înțeapă foaia cu un ac. Iar ceea ce face ca acul să poată scrie este de fapt o pamblică imbibată în cerneală. Ca și concept, este foarte asemănătoare cu o mașină de scris. Numai că, în loc de acele forme predefinite de litere, această imprimantă, are o matrice de ace, prin care creează ce formă/literă i se dă comandă.
Totuși, dacă eliminăm acea pamblică cu cerneală, imprimanta funcționează, din punctul ei de vedere, foarte bine.
Numai că, din punctul de vedere al rezultatelor, ele sunt unele invizibile. Foaia va fi găurită. Dar nu va putea fi ușor de citit.
Cine este pamblica noastră? Este inspirația Divină, sau, mai precis, este Duhul Sfânt, care ne călăuzește în tot adevărul, ne inspiră și ne dă capacitate, daruri și putere să realizăm comanda primită de la Dumnezeu, la standardele Lui.
Mulți cred că dacă îl elimină pe Dumnezeu, ei sunt capabili de multe lucruri.
Dar, o imprimantă, fără comanda primită de la Dumnezeu, va putea scoate doar pagina de test și să țină cont de nivelul de cerneală și numărul de pagini imprimate.
Deci, nu putem vorbi de a crea și a scrie ceva pe foaia vieții mele, fără comanda primită de la Dumnezeu și fără cerneala Duhului Sfânt.
Și-atunci ce facem cu cei cărora nu le place să li se comande? Dar cu acei care nu vor să-și murdărească acele lor ascuțite și strălucitoare cu cerneală?
Îi lăsăm să scoată la nesfârșit pagina de test, în care singurul lucru care se schimbă e numărul de pagini imprimate?
Sau, ne punem la îndemâna lui Dumnezeu astfel: ne curățim, acceptând și folosind soluția lui: sângele Domnului Isus Hristos. Apoi, căutăm și stăruim din toată inima să fim umpluți și să rămânem plini de cerneală, de Duhul Sfânt. Iar când comanda vine, oo, cu câtă bucurie scriu și trăiesc Cuvintele Lui!
Iar dacă eu le trăiesc și cei din jurul meu vor beneficia, la fel cum, noi beneficiem de pe urma trăirii înaintașilor noștri.
Acum, Biblia e completă ca și scriere. Dar, pentru a fi sigur că și eu sunt imprimanta lui Dumnezeu, viața mea trebuie să scrie, la fel cum au scris și viețile celor prezenți în Biblie.
Încurajați-vă unii pe alții având acest obiectiv setat în mintea voastră!
Nu vă lăsați intimidați de imprimantele moderne, sau prea curate, că ele sunt ori foarte stricăcioase, ori scot doar pagini de test (chiar dacă le scot rapid, silențios și lasă foaia fină), ori rămân doar bibelouri.
Dumnezeu nu grăbește lucrurile, ci, scrie în noi, în ritmul nostru. De aceea trebuie să avem Duhul Sfânt, din plin în noi, să putem accepta ritmul nostru extrem de lent. Aceasta o definim teologic: îndelunga răbdare. Dar, nu din cauză că Dumnezeu nu poate să facă lucrurile mai repede, ci din cauza noastră, El are îndelungă răbdare, ne cunoaște și ne învață în ritmul nostru melcos.
Dar chiar și așa, să nu uităm că, El vrea ca fiecare din noi să scriem! Pentru că El ne iubește și vrea să ne binecuvinteze și să ne crească ca să ne poată binecuvânta și mai mult!
Ce mare e Domnul!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.