Pun țiglă pe casa mea
Casa mea, în mod simbolic, este descrisă, din perspectiva mea, perfect de imaginea de mai sus. Este zidită pe o temelie de stâncă. Pereții nu sunt arătoși, dar sunt trainici, pentru că sunt tot din piatră, iar acoperișul, e din țiglă din aia clasică, care, întreținut bine, ține multe generații.
Iar pentru trecători, toți pot să vadă cu ușurință că eu sunt un creștin, iar dacă cineva vrea să-mi ceară socoteală de nădejdea credinței mele, am două bănci unde putem discuta aceasta. Aa, și felinarul care îmi luminează aleea din fața casei, când soarele apune.
Și de ce pun țiglă din asta clasică pe casă?
Ca să răspund voi folosi mesajul de promovare al producătorilor de acoperișuri moderne. Ei spun așa: ”dacă pui produsul meu, n-ai nicio treabă și nicio grijă 50 de ani!”
Anii pot diferi, dar, mesajul sună la fel.
Ei bine, țigla aceasta clasică ține 200 de ani. Poate și mai mult. Dar, ca să țină atâta, trebuie să o întreții. Deci, nu o mai poți trata ca pe un produs modern, o pui și nu mai ai nicio treabă.
Și eu consider că, acoperișul casei mele (simbolic vorbind), nu vreau să fie deloc unul modern. Chiar vreau să fie ceva care să mă oblige să îi fac o mentenanță periodică. Vreau să am treabă cu și la acoperișul casei mele. Mizeria, crăpăturile, slăbiciunile, vreau să le văd din timp și să le elimin/rezolv, dacă se poate și preventiv.
Iar griji? E bine să îmi fac?
Când vine furtuna, ori grindina, ori ploaia torențială, n-am griji cu un acoperiș modern. Dar, cu un acoperiș clasic, de țiglă spun așa: ”n-am cum să am încredere în acest acoperiș. Oricând poate să fie luat, sau spart. Așa că, mă voi încredere în Dumnezeu cu toată ființa și casa mea, ca, în vulnerabilitatea mea recunoscută, să pot rămâne în voia lui Dumnezeu!”
Deci, se pare că acoperișul modern mă ține fără griji când furtuna vine și preocupat, cu plăcerile firii, pe când acoperișul acesta clasic și vulnerabil, mă ține pe genunchi și mă împinge spre credință, când furtuna îmi încearcă acoperișul.
Ar mai fi de spus câteva lucruri aici, dacă tot discutăm despre acoperișul casei.
Acoperișurile moderne au nevoie de foarte multe alte tipuri de materiale moderne, adiacente. Iar materialele moderne sunt foarte sensibile, pretențioase și scumpe. Iar producerea și montarea lor, nu o poate face oricine.
Pe când, aceste soluții clasice, pot fi produse și montate de oricine vrea. Și astfel, soluția din urmă trebuie să o dorim, deoarece, oricine vrea poate. Pe când, soluțiile moderne sunt în mâinile experților, care pot oricând să nu mai vrea să-i dea unei anumite categorii de persoane, soluția respectivă, ori pot să dispară.
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar arăta o societate, învățată, dependentă și iubitoare de modern, intrată în incapacitatea de a mai produce materiale moderne pentru simpatizanții ei.
Pentru că, oamenii moderni nu pot să găsească, sau să revină la soluțiile clasice, decât doar dacă își schimbă mentalitatea. Iar schimbarea minții, e un proces aproape de imposibil.
Și e bine să amintim și despre ordinea lucrărilor, punând întrebarea așa: ”când punem acoperișul?”
Pentru că, dacă ne grăbim să zidim un acoperiș, fără să învățăm și să ne expunem ca să construim mai întâi, ca mai apoi să acoperim și să protejăm ceea ce-am zidit, casa aceea nu va fi niciodată nici zidită nici locuibilă. Va fi ca o casă înghiță de pământ.
Să nu ne fie frică să zidim, să muncim și să învățăm. Dar, dacă tot ne expunem acestui risc, de a zidi o casă, să ne punem toată încrederea în Dumnezeu și să studiem Cuvântul Său, ca să ne expunem la lucruri și lucrări bune și după Voia Lui!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Iar toți cei care vor aceasta, pot citi cu voce tare următoarea propoziție:
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.