La scăldat

Cu așa titlu, zău că numai la Nică mă gândesc. Dar nu așa de mult, la Nică al lui Creangă, ci mai degrabă, la micuțul Eu, ce puteam sta în apă, până ce pruna uscată, părea tânără, pe lângă pielea degetelor mele.

Ee, ce de vremuri… Mi-aduc aminte că m-au dus părinții să văd tot felul de ape. Vă mulțumesc dragi sfinți părinți!

Am fost la iazuri, lacuri, râuri, cascade și piscine. Sunt multe aventuri de spus. Dar, astăzi, ca om matur, chiar dacă-mi place, să-mi amintesc emoția trăită ca și copil, le văd mai mult simbolic.

Dar în toate câte m-am scăldat, de fiecare dată, mi s-a zis că trebuie să mă spăl, cu apă curată.

La un iaz, a fost ușor să înțeleg, că după ce am început să mă obișnuiesc cu apa mai mult rece decât caldă, au venit și-un cor de vaci, să bea direct de-acolo. Ehee, dar unele de-acolo, ce nu-și mai suportau duhoarea, s-au băgat în apă… Dintr-o dată, această apă nu mai părea așa de bună…

Apoi, de multe ori am mers la bazin cu apă termală. Apa era schimbată des, era tratată și aici stăteam ca rața, toată ziua. Dar, cu toate că apa era curată și tratată, regula era: de fiecare dată când ieșiți din bazin, trebuie să faceți duș. Era spre binele tău.

Îmi mai amintesc și de cele două lacuri: lacul Roșu și lacul Sfânta Ana. La ele mai mult m-am uitat. Nu era nici timp, nici cum să mă scald în ele. Dar ce minunății de ape…

Acuma, că ai mei copiii încep să crească, de-abia aștept să fac toate aceste drumuri cu ei. De exemplu, am auzit, că sunt vreo 10-11 trasee, nu grele, de parcurs. Toate acestea fiind pe lângă lacul Roșu. Iar fiecare îți oferă o altă perspectivă asupra lacului. Eu zic că merită văzute măcar o dată.

Cât despre Sfânta Ana… e preferatul meu, așa că îl lăsăm mai spre sfârșit.

Aș vrea un pic să poposim la ideea aceasta, de apă de scăldat. Vreo 9 luni, în burta mamei, numai scăldat am tot făcut. Mâncarea venea, protejați eram (asta, dacă nu accepta mama, manipularea societății, de a avorta). Tot ce trebuia să facem era să ne bălăcim, ascultând o muzică atât de bună… Ritmul venea din inimă, iar când intra și vocea, de cele mai multe ori, erai atât de copleșit, că adormeai instant. Un glas atât de minunat, îți vibra fiecare celulă în parte… E glasul mamei!!! Iar după o zi din asta, în care eu, în mare parte tot adormit eram, spre seară, când lumea mea se învârtea, pe mama n-o mai auzeam. Așa că, de la un timp, mi-am dat seama, că pot folosi picioarele să o fac să zică ceva. Și așa de fain când o auzi pe mama că râde, ori plânge de bucurie… Ori, să îți auzi mămica că se roagă lui Dumnezeu, ca eu să fiu binecuvântat de El…

Ce minune…

Dar, după ce ies din acest Eden, eu sunt spălat. Bineînțeles că urlu, că nu mai e nimic din tot ce-a fost mai înainte. Singurul lucru ce mă liniștește, e vocea și căldura mamei…

Și viața aici, tot mă învață că trebuie să mă spăl. Chiar și după scăldat. Ceva îmi spune că sunt murdar și am nevoie să fiu curățit.

Dar, între timp, învăț să citesc și aflu în Biblie, că am și suflet. Iar cum trupul are nevoie de spălare, așa și sufletul, se naște păcătos.

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!
După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!
2 Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea
și curăţește-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile
și păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
și am făcut ce este rău înaintea Ta;
așa că vei fi drept în hotărârea Ta
și fără vină în judecata Ta.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire
și în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii:
fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!
7 Curăţește-mă cu isop și voi fi curat;
spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada!
8 Fă-mă să aud veselie și bucurie
și oasele pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura!
9 Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele,
șterge toate nelegiuirile mele!
10 Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule,
pune în mine un duh nou și statornic!
11 Nu mă lepăda de la Faţa Ta
și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
și păcătoșii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat
și limba mea va lăuda îndurarea Ta!
15 Doamne, deschide-mi buzele
și gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aș fi adus,
dar Ţie nu-Ţi plac arderile-de-tot.
17 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit:
Dumnezeule, Tu nu dispreţuiești o inimă zdrobită și mâhnită.
18 În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului
și zidește zidurile Ierusalimului!
19 Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi-de-tot și jertfe întregi;
atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.
Pslamul 51:1-19 VDC
Și abia după aceea îmi dau seama că sufletul meu poate fi curățit doar de către Dumnezeu! Eu sunt neputincios! Eu sunt păcătos!
Dar, dacă mă smeresc, dacă mă căiesc de ce-am făcut și-mi cer iertare, prin jertfa Domnului Isus Hristos, Mântuitorul, sunt spălat de toate păcatele mele și apoi tot prin credința în El, sunt mântuit.
Știu, oamenii tot sunt chemați pe la biserici, dar ajung într-un final, cam tot pe-acolo. Eu îți spun doar asta: Vino la Isus! Vorbește direct cu El! Să nu uităm, că după ce-a murit pe cruce, perdeaua dinlăuntrul templului, s-a rupt, simbolizând clar faptul că oricine poate veni direct la El, fără a mai fi nevoie de vreun preot intermediar. De ce? Isus Hristos, este Marele Preot și Regele Regilor! El mijlocește pentru mine la Dumnezeu! Totul se întâmplă, dacă eu cred în El!
Credința nu vine așa simplu, ci în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos (Romani 10:17).
Acuma, te rog să îmi zici, dacă tu îmi poți auzi cuvintele. Pentru că, dacă nu, mă gândesc să încep un podcast, prin care să fie auzit la propriu, Cuvântul lui Hristos. Ce zici? Lasă-mi un comentariu legat de aceasta.
Tot prin podcast, vom avea ocazia să și interacționăm live. Dar, mai întâi aștept părerea ta.
Cuvântul lui Hristos, nu doar că mă descoperă a fi un păcătos, ci mă transformă! Dintr-un păcătos, într-un copil al Lui, plin de bucurie, cu o inimă nouă, capabil, ca prin El, eu să fac în sfârșit binele.
De asta îmi place atât de mult acest lac, numit Sfânta Ana. Dintr-un vulcan, ce arunca în jurul lui doar flăcări, mingi de foc, ce transformau totul în jurul lui, în zgură și cenușă, după ce-a fost transformat, acum susține un lac așa de minunat. Iar de când a fost schimbat, în jurul lui, există viață din belșug, un peisaj, de nedescris. E plin de viață!

Așa lucrează Dumnezeu!

Dacă ți-a plăcut, nu uita să distribui, să te abonezi la blog și te rog, nu uita și de comentariu!

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

Lasă un răspuns

Scroll to Top
%d blogeri au apreciat: