Nemulțumirea sau Mulțumirea?

Ca și om, îmi vine natural să fiu nemulțumit. Dar de cele mai multe ori, nemulțumirea vine ca și un efect al comparației.

Ba că nu avem autostrăzi cum au nemții. Ba că spitalele noastre de stat nu arată și nici nu oferă serviciile din Danemarca, sau orice altă țară mai dezvoltată economic.

Experții în dezvoltarea personală, spun că această nemulțumire trebuie s-o folosim în avantajul nostru, ca pe un combustibil ce ne va ajuta să depășim bariere și să transformăm situația din ceva rău/stricat/incomplet, în ceva bun, deci (zic ei), mulțumirea vine de la sine.

Doar că acesta e în cel mai bun caz, o jumătate de adevăr (de asta eu spun că experții mint). Dacă e să luăm ca un exemplu în plus, am putea să-i luăm și pe experții în sănătate (medicii). Ei pot trata doar anumite chestiuni, de preferat în faza incipientă, dar soluțiile lor, vin la pachet cu o grămadă de efecte adverse, de care pacientul nu este informat mai deloc (în cel mai bun caz ți se explică doar pe jumătate ce ți s-ar putea întâmpla – dar numai acele efecte ce au o probabilitate de a se întâmpla pe termen scurt, efectele pe termen mediu și lung nu sunt prezentate în general de niciun medic).

Ai putea spune: păi cum aș putea să fiu mulțumit când lumea mă minte, iar eu o mai și plătesc pentru asta?

Sincer, m-aș bucura ca fiecare om să-și pună serios întrebarea asta.

Pentru că după aceea, mai devreme sau mai târziu, vei căuta adevărul. Și dacă vei căuta bine, îl vei găsi și tu, ca și mine, doar în Biblie.

Partea interesantă este că Biblia este doar primul pas. Majoritatea oamenilor, la o primă lectură a Bibliei, nu experimentează o stare de mulțumire. Ci mai degrabă o tulburare puternică. Și pentru că ne place confortul, alegem starea pasivă de nemlțumire, în care eu, individul, sunt victima – oropositul țării. Și dacă tot sunt așa de oropsit, am nevoie ca statul să mă ajute. Iar pentru că alt om mă ajută pe mine, fără ca eu să fac ceva (eventual, fentez sistemul), mă trezesc că acest ajutor, provoacă și mai multă nemulțumire. 

Atât de gravă este această stare, încât ar trebui să existe și un concurs local, regional și național, pe tema: Cel mai nemulțumit dintre cetățeni. Premiul lui/ei ar trebui să fie închisoare câteva luni bune, la carceră. Iar această soluție nu este una venită din ură, ci pur și simplu, analizând efectele nemulțumirii.

În primă fază nemulțumirea îmi închide orizontul și lumina (carcera – o cameră mică și întunecoasă), pentru că absolut totul, din exterior, mă nemulțumește. Urmând ca în a doua fază să se instaureze o nemulțumire ce mă leagă / mă robește – ideea de închisoare.

Iar această soluție, ar putea să prezinte cetățenilor, problemele și efectele nocive ale nemulțumirii și totodată, premiul, în ideea de a-i motiva pe oameni să caute mulțumirea.

Am vorbit aici despre pastila mulțumirii, dar ea cumva e tot așa un pas de la început. 

A venit timpul să prezint o soluție completă.

Ziceam că și Biblia e un început. Și atunci care următoarii pași?

Să realizăm că fără de Dumnezeu, noi nu putem realiza schimbarea totală și completă în bine, putând fi capabili să experimentăm mulțumirea adevărată.

Iar această mulțumire, o experimentăm când viața mea o trăiesc fiind plin de Duhul Sfânt, prin Isus Hristos.

Și am să pun un verset atât de frumos și totodată, atât de complet, la care poți medita cu anii, și tot nu te saturi (îți recomand să-l citești rar și cu voce tare):

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc…dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine

Galateni 2:20 VDC

Abia din acest punct, se poate experimenta mulțumirea adevărată.

Citind Biblia, îl vedem pe Pavel, legat și bătut pentru credința lui și pentru că vorbea oamenilor de Isus, iar în închisori, el se ruga și cânta, plin de bucurie și de mulțumire.

Prigoana creștinilor a început să fie din ce în ce mai vizibilă.

Dar, atenție, dacă astăzi nu sunt prigonit din cauza lui Hristos, trebuie să-mi pun serios întrebarea:

Sunt eu, un creștin adevărat? Ce aleg?

Binecuvântarea sau blestemul? Raiul sau iadul?

Doamne dă-ne înțelepciune!

 

P.S. Continuăm discuția despre mulțumire și în următorul articol.

Lasă un răspuns

Scroll to Top
%d blogeri au apreciat: