Nu-ți lua dreptul să păcătuiești!
Da! De la Adam și Eva am primit dreptul să cunoaștem binele și răul, iar prin liberul arbitru, avem dreptul să alegem binele, sau răul.
Și pentru a fi clar pentru oricine, binele înseamnă să ascult de Cuvântul lui Dumnezeu și să mă supun Lui într-utotul, iar orice abatere de la aceasta, înseamnă răzvrătire față de Creator, ieșire din Voia Lui, deci păcat…
Cu alte cuvinte, răul înseamnă păcatul.
Iar dacă eu îmi iau acest drept și păcătuiesc, Dumnezeu, care este credincios și drept, mă va judeca pe baza alegerii mele. Și în Biblie găsim foarte clar scris că plata păcatului este moartea. Iar cei care și-au sfârșit alergarea, nefiind împăcați cu Dumnezeu prin credința în jertfa Fiului Său (sau cei care au fost prinși în aceeași stare la răpire), vor avea parte de o judecată dreaptă, în care lucrurile sunt foarte clare:
Vor fi găsiți vinovați, iar pedeaspa va fi aceeași ca și pedeapsa primită de Satan și îngerii lui….
Om bun, nu-ți risca veșnicia cu tot felul de distrageri, plăceri de-o clipă ce aduc numai amărăciune, sau chiar filozofii oarbe, ce vor să contrazică Cuvântul Sfânt a lui Dumnezeu…
Păcatul e ca noroiul: poate părea interesant când îi vezi pe cei de vârsta ta că se joacă cu el…Dar ei, pentru că nu sunt curați, nu pot să crească…
Pe când noi, cei care ne-am curățit în Sângele Domnului Isus Hristos și căutăm sfințenia în orice clipă, El ne crește!
Și cu cât creștem mai mult cu atât gustăm și mai mult din bunătățile lui Dumnezeu și ne bucurăm de viața pe acest pământ așa cum El, Creatorul a proiectat-o.
Iar pe deasupra, primim la sfârșitul alergării premiul cel mai mare: cununa vieții veșnice, care nu se poate veșteji. Și cel mai important: o viață veșnică împreună cu Dumnezeu!!!
Oo! Ce frumos, când aici prin sfințenie, Dumnezeu ne crește și ne pregătește pentru împărăția Lui!
Ne dă o haină nouă, curată, ne învață să ne comportăm frumos și ne poruncește să ne păstrăm curați, ca să ne poată crește și pregăti mai departe. Pentru că El nu lucrează cu murdărie și cu murdari…
Da! Poate să îi pună să facă o treabă, dar asta nu înseamnă că îi și înfiază, îi crește și pregătește pentru a fi părtași cu El, în împărăția Lui.
Cum s-a folosit de Solomon să zidească Templul acela măreț, sau de Samson să facă dreptate în privința filistenilor, sau în Noul Testament, de cei prin care s-au scos demoni, s-a prorocit, iar mai târziu să li se zică: ”Plecați de la Mine că nu vă cunosc!” și să rămână în întunericul de afară o veșnicie, unde va fi scrâșnitul dinților, regula rămâne valabilă:
Dumnezeu nu ne mântuiește pe baza slujbelor noastre! Nici măcar pe baza faptelor noastre…
Ci numai prin credința în Domnul Isus Hristos! O credință vie, ce duce la o credință lucrătoare, plină de evlavie pentru Dumnezeu.
Și faptele izvorâte din această credință nu sunt făcute pentru a avea omul vreun beneficiu (chiar dacă este și o răsplată). Numai prin Duhul Sfânt ești plin de bucurie și astfel credința ta este crescută de Dumnezeu și așa El se lasă să fie descoperit și mai mult!
Deci, haideți să nu ne luăm dreptul să păcătuim, ci haideți să ne luăm dreptul să ne sfințim, să ne umplem cu Duhul Sfânt și cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca să ne bucurăm de adevărata viață, începută din Dumnezeu, prin Dumnezeu și pentru Dumnezeu!
Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2 VDCC
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.