Paradoxul vieții
Viața este prea complexă ca s-o înțelegem pe deplin. Dar există drumuri care ne duc la o viață dezastruoasă și există un singur drum care ne duce la viața pe care Dumnezeu, Creatorul nostru, ni L-a trasat, pentru a trăi viața, așa cum El a proiectat-o și vrea s-o trăim.
Și acest drum, este mersul prin credința în Domnul Isus Hristos, călăuzit din aproape în aproape, înspre sfințire și în sfințenie, de Duhul Sfânt.
Iar paradoxul vieții sună cam așa: ”dacă vrei să trăiești, vei alege oricare alt drum, decât drumul trasat prin viața Sa, de Domnul Isus”.
Iar acest paradox este întâlnit de către orice persoană, care trăiește măcar câțiva ani pe acest pământ.
Dar noi deja știm că, un paradox, ascunde ceva valoros, o lecție pentru cei care vor s-o afle, dar care sunt dispuși să și transpire (chiar și mintea poate transpira) pentru a o afla.
Iar viața, pe care Dumnezeu ne-a dat-o în dar, e foarte frumoasă. E un proces prin care descoperim și călătorim aflând frumusețile pe care El ni le-a pregătit. Iar dacă călătorim cum trebuie ne sunt descoperite și dezvăluite paradoxurile și lecțiile atât de necesare pentru etapele următoare.
În înțelepciunea Lui minunată, Dumnezeu ne descoperă mai întâi un paradox mai mic, apoi, ne descoperă unul mai mare în complexitate.
Inspirat de aceasta, vom face și noi la fel. Vom vorbi de un paradox mai mic, ca mai apoi să putem trece la cel mai mare, enunțat mai sus. Totuși, tind să menționez că acest paradox mic, nu e tocmai mic, dar arată nivelul nostru scăzut de înțelegere și raportare a vieții, sau superficialitatea cu care noi ne raportăm la acest dar minunat.
Paradoxul diferenței dintre fete și băieți. Băieților le place să facă și să interacționeze cu lucruri. De aceea ei vorbesc despre mașini și fete (pe care tind să le vadă ca pe obiecte). Și lor le place să facă ceva ca să obțină acele lucruri pe care ei le doresc. Fetelor nu le place să facă. Lor le place să își imagineze. De aceea fetele sunt, în mod natural niște filozofi, cu care poți sta la discuții interminabile, vorbind despre orice.
Paradoxul se vede mai târziu, când fetele devin soții și mame, iar băieții devin soți și tați. Din nefericire, pentru că lumea s-a stricat atât de tare și merge cu o viteză prea mare înspre rău, s-ar putea să-ți fie greu să vezi acest paradox, din lipsă de exemple pozitive. Și de aceea cred că merită să scriu și despre aceasta, ca să poți vedea normalul măcar prin scris (de aceea recomand să te ancorezi puternic în realitate, citind și explorând Biblia).
Iar când fetele devin femei, le vezi că au atâtea de făcut și iese la iveală o capacitate extraordinară de a face mai multe lucruri în același timp. Și le fac bine pe toate, administrându-le foarte bine, având grijă de treburile casei, crescând, îngrijind și educând copiii pe care îi nasc, cu bucurie, în timp ce fac și mâncarea zilnică și pregătesc în sezonul fiecăruia, bunătăți pentru iarnă, aranjate frumos în beci, sau în cămară.
Și-acum, ca și femeie, tot îi vine natural să nu mai facă nimic, ci să stea doar la taclale, ori să viseze cu ochii deschiși. Numai că, gustând din viața de soție și mamă, ea a înțeles că doar făcând lucrurile acestea, se simte împlinită. Și dacă tot am ajuns aici, putem să mai adăugăm că, o femeie care nu găsește împlinire în viața de soție și mamă, este prea epuizată de o mentalitate diabolică, care o îndeamnă să facă și responsabilitățile soțului.
Iar cu aceasta am încheiat descrierea paradoxului mic, putând fiecare să analizeze și să dezvolte continuarea pe cont propriu.
Și ne întoarcem la paradoxul mare. Îmi vine natural să merg pe orice alt drum, mai puțin drumul sfințeniei? Pe oricare vei merge, nu vei găsi împlinire!
De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele.
Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa!
Evrei 2, versetele 1,2,3 și 4 VDCC
Mă rog ca Dumnezeu să ne trezească din această stare de ațipire spirituală și să trăim din plin viața, așa cum El vrea s-o trăim.
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.