Piatra care îți vrea binele
Dacă te numeri printre puținii oameni, care au citit aproape toate articolele, sau cum îmi place mie să spun: am călătorit împreună prin acest blog, ai zice că știi deja unde voi ajunge și ai avea tendința să sari peste acesta.
Ai libertatea să faci ce vrei, dar, dacă totuși te-ai decis să parcurgi întreg articolul, eu cred că vei avea surprize plăcute pe parcurs.
De aceea aș dori să încep cu imaginea care ne va desena contextul.
Un băiețel, curios din fire, începe să exploreze. Și face asta pentru că: ”îi place!”. Iar unii experți, ai zilelor noastre, pe nedrept numiți așa, ar spune: ”ce-i mai inocent, mai frumos și mai pur, decât să-ți lași copilul să facă ce-i place?”
Răspunsul la asemenea otravă, îl vom primi în continuare, frumos ambalat într-o poveste.
Băiețelul nostru curioso-explorator, merge într-una din zile la explorat și dă peste un pietroi mare, interesant.
Se uită la el, îl admiră puțin, iar imediat se plictisește de ceea ce vede și începe să fie obsedat să vadă dedesubtul pietrei.
Astfel, această obsesie, îl blochează pe băiat acolo și toată energia, mintea și creativitatea lui, este consumată pe a ridica piatra și a se uita la dedesubtul ei.
După o perioadă de timp, băiatul reușește să găsească soluția care îi oferă posibilitatea să ridice piatra și cum ajunge în acest punct, ceva îi spune, foarte finuț, să se mai gândească.
”Nu am muncit așa de tare pentru a dezvolta acest sistem de ridicare, ca să mă mai gândesc acuma! Am tot gândit până acum!” își spuse băiatul și apoi, activează sistemul, ridicând piatra.
Dar, în timp ce piatra începe să se ridice, din piatră începe să iasă niște membre și un cap. Piatra e de fapt o țestoasă uriașă!
UAU!
Pentru o clipă, băiatul înmărmuri.
Dar, intervine din nou curiozitatea care începe să urle: ”Alo! Trezește-te! Oare cum arată dedesubtul acestei țestoase?”
Țestoasa, când văzu că băiatul nu o lasă-n jos, încearcă să-l muște pe băiat, dar acesta se ferește și începe cu avânt să ridice țestoasa, pe care, acum o trata, din nou, ca pe o simplă piatră.
Văzând aceasta, țestoasa se retrage în cochilie.
Și acum, când dedesubtul pietrei începe să fie vizibil, sub piatră, era un șarpe.
Șarpele turbat și deranjat începe să atace băiatul, până ce, acesta din urmă, în scurt timp, moare.
Da, acest deznodământ trist, este deja răspunsul la acea otravă.
Piatra aceea, care s-a dovedit a avea viață, nu făcea altceva decât să protejeze băiatul de șarpe, fiind ca un zid ce desparte folositorul de periculos.
Ce-ar fi fost însă, dacă băiatul s-ar fi oprit când țestoasa încerca să-l oprească prin agitație și mușcătură?
Băiatul continua să trăiască bine mersi! Și aș spune că e mai importantă viața decât o curiozitate nebună și nefolositoare, ce-mi pricinuiește moartea.
Bun, acesta este un simbol care ne ajută să înțelegem cum funcționează conștiința noastră și cum prin acțiunile noastre, ne ferim de ea, ca să alegem pericolul, ce-mi va pricinui moartea.
Versetul din Biblie, care îmi pare foarte potrivit pentru acest subiect este acesta:
Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.
Proverbe 25 cu 28 VDCC
Și dacă înțeleg că acea conștiință, care pentru mine e o salvare, dar eu o văd ca pe-un obstacol, chiar îmi vrea binele, aș putea spune că sunt salvat de moarte.
Totuși două aspecte mai trebuie rezolvate aici:
- Cum poate un om să fie stăpân pe sine? Pentru că oricât de tare ar încerca, omul falimentează.
- Și dacă am fost mușcat, dar încă n-am murit de tot, există vreo salvare?
Soluția la cele 2 aspecte, de mai sus, este una singură: piatra din capul unghiului, care este Domnul Isus Hristos, Domnul și Salvatorul nostru!
Și dacă, în vechime, în pustie, când au venit șerpii, care mușcau pe toți, salvați erau cei care se uitau la șarpele de aramă, ridicat de Moise, de la jertfa Domnului Isus Hristos, încoace, noi, cei care suntem slabi și eram plini de otrava păcatului, ne uităm la Domnul Isus Hristos, pe care Dumnezeu Tatăl L-a ridicat pentru noi, și nu doar că suntem salvați de la moarte, ci primim și darul vieții veșnice!
Căci este scris în Scriptură: ”Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.”
1 Petru 2 cu 6 VDCC
Iar dacă îmi pun toată încrederea în El, eu voi trăi prin Hristos și numai așa voi vedea în viața mea, că eu nu mai sunt o cetate surpată și fără ziduri, ci, am primit în dar puterea Domnului, adică plinătatea Duhului Sfânt, care rodește în mine puterea stăpânirii de sine.
Cât de frumoase sunt aceste lucruri, numai când meditezi la ele. Dar, ele devin vitale și minunate, când noi, chiar le trăim prin credința în Domnul Isus Hristos!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.