Podul

De fiecare dată când îmi amintesc o fază, încerc să o rumeg puțin, pentru că sigur e ceva interesant ce încă nu am descoperit. Faza la care meditez acum este legată de o bătrânică ce, la vârsta de 70 de ani, ieșea pentru prima dată din satul natal, înspre oraș. Orașul se afla undeva la 30 km de satul ei. Și totuși, cum a reușit? De ce abia la acea vârstă? Voi ce părere aveți? Voi ați putea face asta? Hai să discutăm despre asta în rubrica de comentarii.

Dacă ne întoarcem la titlu, azi ne referim doar la podul care face posibilă trecerea de pe un mal pe altul și nu cel în care puneți socul și florile de tei la uscat, pe foi de ziare. Cât de frumos arată orice poză în care două lumi sunt unite de un simplu fir de ață. Dar podurile se fac extrem de înguste, in comparație cu cele două maluri. Tot din punct de vedere al construcției, podul trebuie să fie flexibil, dar puternic. Toate aceste caracteristici, fac din pod, un loc de groază pentru marea majoritate a lumii. Se știe că omul se teme de noutate. Iar un pod ce pare instabil și te călăuzește înspre o lume nouă este o adevărată problemă pentru unii oameni.

Acum hai să descoperim ce fel de oameni urăsc podurile și comportamentul acestora. Pe scurt, oamenii plafonați nu văd nevoia unei schimbări. Ei văd acel pod, complet inutil, iar dacă s-ar putea, ei chiar l-ar dărâma, deoarece ei consideră că unii din apropiații lor, ar putea fi ispitit să meargă pe el, așa că ei încearcă să fie protectori. Ei, dar lucrurile devin interesante când scenariul de mai sus ajunge să se întâmple. Iar cu cât e mai apropiat, cu atât reacția e mai violentă. Imaginea aleasă a fost explicit aleasă, deoarece conține următoarele elemente esențiale pentru discuția noastră de azi:

• Ca să ajungi la pod, trebuie să treci mai întâi de zona stâncoasă
• O dată ajuns pe pod, vei da cu capul de norii prezenți, ce se vor comporta ca și o ceață.
• Din cauza lungimii podului, în armonie cu norii, capătul podului nu-l vezi, ți-l poți doar imagina.

Acum, trebuie făcut o precizare: dacă un pod nu are o lungime considerabilă, s-ar putea ca podul acela să nu facă legătura dintre două lumi, ci să fie un pod doar peste o groapă. Groapă pe care o puteai evita, înconjurând-o. Dar ca să îți dai seama că tu ești pe un pod real, ce te va duce în altă lume, urmărește împotrivitorii. Și anume, oamenii apropiați ție, ce încearcă din răsputeri să te convingă să te întorci de pe pod. Da, acesta e semnul că podul acela e unul real. În față ceață și vânt puternic ce mișcă podul, iar din spate, cei dragi ce trag de tine cu harponul să te întorci.

Tot ce-ți spun este aceasta: ancorează-te, micșorează riscul pe cât posibil, dar mergi ‘nainte!