Revelații de la Dumnezeu: Tu le dorești?
În două săptămâni, Domnul m-a trecut prin așa de multe, că n-am timp să le povestesc nici într-o lună, pentru că, de obicei, o experiență chiar dacă durează câteva clipe, o înțelegem în zile și o putem povesti în săptămâni, luni, sau ani.
Dar voi încerca să vă împătășesc și vouă câteva frânturi din ele, cu scopul de a vă face poftă, pentru că, eu îmi doresc ca fiecare om să se bucure de o viață trăită împreună cu Dumnezeu, prin care El ne călăuzește, ne vorbește și ne învață prin Biblie și revelații Calea și Voia Sa, cea bună, sfântă și plăcută.
Și până să intrăm în ele, ne facem poftă folosind Cuvântul Său Sfânt, Biblia, de unde vom extrage un detaliu foarte important și util pentru tema de astăzi.
Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor.
Proverbele 25 cu 2 VDCC
”Unde ascunde Dumnezeu revelațiile Lui? Că aș vrea să le găsesc și să le cercetez!”
Dacă asta e atitudinea care mă caracterizează, aceasta este atitudinea prin care Dumnezeu ne descoperă ascunzătorile.
Una din ele este în natură. Să nu uităm că Dumnezeu a creat natura și omul, iar pe om l-a așezat într-o grădină, nu într-un turn.
În turn, omul e mândru, se depărtează de Dumnezeu și prin păcat se autodistruge, pe când, în natură, omul se smerește, se roagă și își dorește protecția și părtășia cu Dumnezeu, iar Dumnezeu i se descoperă, îi vorbește și îi deschide mintea omului, ca să îl poată crește și binecuvânta.
Acum, dacă am citit paragraful de mai sus, dacă vreau să fiu împărat, mă apuc și îmi cercetez lucrurile din viața mea și le analizez prin perspectiva de mai sus.
O abordare ar putea fi aceasta: ”Unde îmi petrec cel mai des eu timpul seamănă mai mult cu un turn, sau cu o grădină? Cât de des îmi vorbește mie personal Dumnezeu prin Cuvânt și revelații? Indicatorul de mândrie ce arată? E în zona roșie?”
Indiferent la ce nivel aș fi, întrebările acestea ne pun serios pe gânduri…
Eu stau destul de mult în turn… Dar, de multe ori, Domnul îmi vorbește când urc, ori când cobor pe trepte, dacă eu lucrez în a aduce grădina și roadele ei, în casa mea, din turn.
Nu mai mărim suspansul și intrăm în prima revelație.
Ce-i viața omului? E o călătorie din punctul A, în punctul B. Punctul A este nașterea, iar punctul B e moartea fizică. Iar dacă excludem segmentul ce unește cele două puncte, singura concluzie pe care o putem trage (greșită bineînțeles) este că omul se naște ca să moară.
Nu! Omul se naște ca să călătorească prin viața pe care Dumnezeu vrea s-o trăim, împreună cu El. Ce minunat e Dumnezeu!
Ce face omul? Se lasă păcălit de demoni, poftește, păcătuiește și apoi fuge, se ascunde și se depărtează de Dumnezeu.
Dar pentru că nevoia de a călători este atât de puternică în noi, ne lăsăm mințiți și manupulați acceptând ideea că noi avem nevoie de turism.
Și în loc să călătoresc în viața mea, stau și vizitez o baltă, niște ruine, niște pietre, niște temple păgâne, obosindu-mă și pierzând vremea și resursele pe care Dumnezeu mi le-a dat ca să le administrez.
Oo și cât de multe porți se deschid aici și încep să înțeleg că e așa de important să nu pierd vremea, ci vreau din toată inima și cer ajutor din partea Domnului, ca El să vină și să mă învețe și ajute să răscumpăr vremea.
A doua o voi prezenta fără detalii, pentru că vreau să o las să se așeze și fiecare să o cerceteze:
”NU te grăbi!”
Înainte de a deschide gura să spunem ceva, să spunem asta și să asteptăm puțin, poate că Domnul vrea să ne mai spună ceva înainte. La fel și la a luarea unei decizii. Să nu mă grăbesc să iau decizii, chiar dacă par a fi bune. Să mai aștept o confirmare de la Dumnezeu și-apoi să acționez. Ajută-ne Doamne!
A treia e formată din două părți, pentru că, dacă nu ne grăbim și avem răbdare, Domnul ne vorbește în ritmul nostru de creștere (omul crește greu tare), ca să putem crește.
Fiecare are familia lui cu problemele, necazurile și bucuriile lor.
Și cât de minunat e să știi că ai ca Tată pe Dumnezeu, făcând parte din familia Lui!
Iar dacă spun: ”Afară tună și fulgeră!”, experiența nu e deloc aceeași, pentru cine doar citește, dacă nu e el în mijlocul furtunii, amenințat de tunete și fulgere, trăind pe viu teama și înfricoșarea. Așa că, aș vrea ca aceste cuvinte să nu fie doar citite.
Iar dacă și tu faci parte din familia Domnului Isus Hristos, să spunem împreună:
Ce mare ești Tu, Doamne!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.