Eu produc roșii, iar excesul, în loc să îl împart în zonele din jurul meu, eu le trimit la centrul de colectare regional, ca de acolo să fie transferat la centrul de colectare național.
O dată ajunse toate roșiile din țară, sunt îndepărtate cele stricate, iar apoi sortate pe categorii, funcție de aspect.
Cele mai sănătoase, sunt pentru export, iar cele mai firave, sunt redistribuite, funcție de niște criterii standard, înapoi, la cetățenii țării.
Se aleg cele firave, deoarece se presupune că: distanța e mai mică pe plan național, iar pe deasupra, nu există granițe.
Sunt convins că ai depistat unde se face risipa, dar aș vrea să ne concentrăm acum pe un detaliu foarte interesant.
Din toată această poveste, cine câștigă cel mai mult și cine muncește cel mai mult?
Dacă ar fi să ai posibilitatea să optimizezi acest sistem, cum ai proceda?
Aștept răspunsul tău în secțiunea de comentarii. 🙂
P.S. pregătesc unul din cele mai importante articole și îmi doresc ca vineri, cu ajutorul Domnului să îl public. Așa că, te rog să nu ratezi articolul următor!
P.S.S. Articolul de astăzi este unul pregatitor pentru cel care urmează, așa că îndrăznește să acționezi. Atât distribuirea articolului, cât și scrierea unui comentariu, sunt acțiuni benefice!