Să nu cumperi cel mai mare harbuz, pentru că:
- Te va costa mai mult: uneori buzunarul, alteori spațiul ocupat în frigider ba chiar timpul și energia consumată pentru a-l căra (spatele tău va taxa și el)
- Nu-l vei putea mânca pe tot și ori vei abuza de tine (îmbuibare), ori îl vei consuma mai vechi, ori îl vei arunca (risipi)
- Riști să nu-ți mai placă.
Mai bine puțin cu dreptate decât mari venituri cu strâmbătate
Proverbe 16 cu 8 VDCC
De fapt, dacă privim acest subiect prin lentilele Bibliei, alegerea celui mai mare harbuz, este de fapt un act de manifestare a mândriei.
Și cum mândria duce numai la rău, înțelept e să ne păzim și să ne ferim de ea.
Acuma, harbuzul acela, cel mai mare, ce se face cu el?
El ar putea fi folosit la o adunare de oameni: să poată fi împărțit la cât mai mulți.
Numai că, dacă nu e chiar bun, niciun om nu-l va savura. Așa că, va ajunge să fie lepădat.
În schimb, s-ar putea cumpăra mai mulți, ceva mai mici, crescând astfel șansele să fie măcar unul bun. Iar dacă se dovedește a fi doar unul singur bun, toată adunarea de oameni se poate bucura de gustul bun, bineînțeles că, într-o cantitate mai mică.
Dar nu știu cine ar alege mult și rău, în locul unui lucru bun, semnificativ mai mic, ca și cantitate.
Ajungând astfel la problema clasică: Cine alege cantitatea, în locul calității?
Și dacă nu e bun, de ce mai sunt găsiți acești giganți pe piață?
Mândria îmbinată ori cu lăcomia, ori cu lenea fermierului, duce la apariția acestor giganți.
Și dacă acest produs este un rezultat al mândriei, voi sta deoparte și eventual îmi voi aminti, pe această cale, că eu m-am hotărât cândva să fug de nebunie.
Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie
Proverbe 30 cu 32 VDCC
și dacă ai gânduri rele,
pune mâna la gură:
Mândria merge înaintea pieirii
Proverbe 16 cu 18 VDCC
și trufia merge înaintea căderii.
Și ar mai fi un detaliu important aici: mândria, o dată produsă, se poate mânca. Iar cine o mănâncă, se otrăvește cu ea. Și, o dată consumată, ca orice otravă își va arăta efectele:
Mândria unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
Proverbe 29 cu 23 VDCC
Și dacă nu e suficient de clar, Dumnezeu ne vorbește mai direct printr-un proroc al Lui, tare drag mie:
Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat:
Isaia 2 de la 12 la 19 VDCC
împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului și împotriva tuturor stejarilor Basanului;
împotriva tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor falnice;
împotriva tuturor turnurilor înalte și împotriva tuturor zidurilor întărite;
împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.
Toți idolii vor pieri.
Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în crăpăturile pământului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.
Și de ce îmi e așa de drag de Isaia?
Pentru că e un proroc cu îndrăzneală.
Dar nu o îndrăzneală care vine din mândrie, ci cu o îndrăzneală care vine de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, în duhul omului.
Și încheiem subiectul de astăzi cu vorbele lui Iacov:
Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.
Iacov 4 de la 4 la 6 VDCC
Credeți că degeaba vorbește Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.
Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.