Chiar poți fi străin în țara ta? Ori, poate că titlul se referă la faptul că eu sunt străin în țara ta?
Și dacă țara noastră e aceeași, putem să fim atât de diferiți, încât să ne socotim străini unul față de altul?
Aș putea continua pe această temă, deoarece, limba română ne permite să o folosim în direcția aceasta: a jocului de cuvinte.
Totuși, voi încerca să nu exploatez în mod direct orice sens, orice perspectivă. În schimb, vei avea prilejul să decizi singur când tratez o perspectivă specifică, ori una mai generală.
În contextul actual, în care Uniunea Europeană, se vede atacată de propriile state membre, puterea ei fiind pusă la îndoială, nu doar la nivelul individului, ci chiar la nivel de stat membru, industria media începe să scrie texte.
Aceste texte, indiferent că sunt citite de un jurnalist și ascultate de un cetățean, ori sunt citite direct de cetățean, ele sunt texte bine gândite să transmită o credință (vezi articolul anterior – credința vie).
Unii cred că această credință trebuie propovăduită pe gratis, iar sursa de venit venind din alte surse, alții, aleg să și monetizeze chiar și în cazul în care împărtășesc aceeași credință.
Iar cu această, e mai important aspectul: de a înțelege diversitatea abordării indivizilor, ajunși în funcții decizionale. Chiar nu contează dacă discutăm despre acest aspect din perspectiva corectitudinii.
Pentru că, de fapt, corectitudinea stă pe o credință, care, de obicei diferă pentru acei indivizi, ce vor să argumenteze că o perspectivă este mai corectă decât alta.
Și aici ne oprim la o întrebare:
„Atunci ar trebui să impunem o credință universală?”
Răspunsul meu categoric este: Nu!
Pentru că, este vorba de acele nivele de superioritate.
Dacă eu, ca și om, sunt superior animalului, sau plantei, atunci pot decide pentru oricine îmi este inferior.
Și acum, bineînțeles, vei pune corect întrebarea: „Bun, și cine decide dacă eu sunt superior, sau inferior?”
Nu pot decide eu pentru mine aceasta, din cauza conflictului de interese și a regulii de superioritate.
Iar dacă mergem pe credința că tot ce înseamnă creație, are un Creator, care există și este superior, atunci, El, Creatorul va decide față de cine este omul superior, față de cine este inferior și un aspect ignorat, dar la fel de important: față de cine omul este la egalitate, în ceea ce privește superioritatea.
Iar Dumnezeu, pentru că este Creatorul nostru știa că aceasta va fi o problemă fundamentală pentru noi, așa că, chiar de la început, când a creat primii oameni, a stabilit ierarhia:
Dumnezeu > Om > restul creației
Deci, dacă eu impun cuiva care este inferior mie, pe baza regulii lui Dumnezeu, este bine.
Dar nu pot impune nimic și niciodată la nivel meu, ori la un nivel superior.
De aceea răspunsul meu este unul negativ categoric. Pentru că, ceea ce un om ar încerca să impună altui om, este complet greșit pentru că încalcă tocmai regula Creatorului.
Totuși, în țară, oamenii nu mai vor să audă de Creator și nu mai vor să Îi dea slava și cinstea cuvenită.
Ci, mai degrabă aleg să ia elemente inferioare omului și să le idolatrizeze, transformându-le în dumnezei, deci, făcându-le superioare omului.
Și uite așa, te trezești, că, dacă vrei să urmezi cu adevărat Calea credinței, trasată de Domnul Isus Hristos, vei fi străin în țara ta.
Iar dacă lucrurile acestea par a fi noi, Eclesiastul, spune bine când zice: „nu este nimic nou sub soare”.
Iar pentru aceia dintre voi, care ați citit ceva din vechiul testament și parcă nu vă venea să credeți că generațiile de atunci se închinau la chipuri cioplite în lemn, piatră, ori diverse înălțimi.
Ba chiar erau atât de credincioși, încât își sacrificau proprii copii pentru acești zei/idoli (unii chiar la propriu).
Nu vă mai mirați. Acum oamenii se închină la cantitatea de ozon, la temperatură, la tehnologie și la multe alte chestiuni inferioare omului.
Iar când spune că natura omului este una decăzută, parcă înțelegem mai bine când vedem că instinctul omului este de a se închina la ceva inferior lui, nu la ceva superior.
E trist, dar asta înseamnă omul mort: omul al cărui duh nu guvernează, fiind călăuzit de Duhul Sfânt, al lui Dumnezeu.
Acum nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.
În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.
Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.
În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace.
Romani 8:1-6 VDCC
Cât de minunată este viața trăită cu Dumnezeu!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.