Chiar totul începe cu ceva foarte mic, aparent nesemnificativ?
Da, numai că, acel foarte mic și aparent nesemnificativ, trebuie văzut la nivelul aparențelor.
Sau, poate că se înțelege mai bine, dacă aș spune că, așa îl percepem noi, cei mici și limitați în gândire, în timp și spațiu.
Totuși, avem o nădejde și o perspectivă, prin care, să ieșim pentru totdeauna din această stare limitată și să pășim în eternitate împreună cu Dumnezeu Tatăl, pe baza credinței în jertfa Domnului Isus Hristos, prin Duhul Sfânt.
Ce har măreț! Ce mântuire mare! Ce dragoste colosală și neînțeleasă…
Și cum începe acest nou legământ?
Prin ascultare!
Da, noi vedem ascultarea, ca fiind ceva atât de mic și atât de nesemnificativ.
Cumva ni se pare că e inferioară chiar auzirii.
Și asta pentru că să aud ceva, e cumva ce e mai greu de controlat de mine, deoarece pot auzi multe lucruri, fără să îmi doresc asta.
În schimb, ascultarea este ceva ce îmi oferă mie, întreg controlul de a decide.
Și pentru că vedem din această perspectivă, mândria ne ia mințile și ne face să disprețuim ascultarea.
Iar gândul predominant sună cam așa:
„Eu să ascult?”
Asta s-ar traduce așa: „eu, care sunt atât de mare în ochii mei, să mă cobor la a lua acțiune, pe baza auzirii unei chestiuni atât de mici și inferioare mie?”
N-am mai discutat de foarte mult timp cu cineva, subiectul trezitului din somn, pe bază de alarmă. Dar, mă gândesc că încă mai sunt oameni care o folosesc.
Iar când spun o discuție despre alarmă, îmi amintesc că ultima dată când am participat la o discuție despre așa ceva, era într-un colectiv, în care, se lăudau oamenii, cât de gălăgioasă și greu de închis aveau alarma de trezire.
Nici atunci și nici acum, nu consider că acest aspect este, sau ar putea fi o laudă.
Pentru că, o alarmă gălăgioasă, spune despre mine că nivelul meu de ascultare este unul îngrijorător de mic.
Ca și copil, dacă mama obosea (nu doar fizic) în a-mi spune să duc, gunoiul, de exemplu, arată cât de neascultător eram eu, dar și cât de plină de zgomot era viața mea.
Deoarece, am observat că, dacă elimin zgomotul din viața mea, aud din prima când mi se transmite ceva.
Și acel ceva, nu trebuie să fie deloc gălăgios. Ci, chiar poate fi ceva foarte mic, plăpând și imperceptibil de ceilalți.
Când cineva aude un cutremur de pământ, ori are în față o furtună cu tunete și fulgere, chiar nu mai poate savura sunetul unui susur blând.
Și aceasta este legată și de nivelul somnului. Cu cât somnul îmi este mai grav, cu atât alarma trebuie să fie mai zgomotoasă.
Iar asta înseamnă să nu mai dorm profund? Nicidecum.
Ci chiar din contră, furtuna, sau chiar moartea poate să bată la ușă, iar eu, să dorm dus pe barcă, ori în temniță.
Dar, în ambele cazuri, atât Domnul Isus Hristos, cât și un Petru, plin de Duhul Sfânt, se trezesc îndată, la un susur blând, ignorând în schimb zgomotul și gălăgia.
Acum, dacă îmi veți permite, voi încerca să aduc un comentariu la trezirea Domnului Isus, pe barcă.
Ucenicii strigau de frică și când încercau să rezolve pe puterile lor problema.
Dar, totuși, Domnul Isus Hristos, dormea pe căpătâi la cârmă.
Iar când spune că ucenicii au venit la El și au strigat, El nu s-a trezit din cauza strigătului lor, ci, El se trezește pentru că ei aveau nevoie de ajutor, erau smeriți și căutau să asculte.
Iar soluția a fost eliminarea zgomotului, pentru că spune: „s-a făcut liniște”!
Uau!!!
La Petru, la fel. Frica de moarte îi era un somnifer extrem de eficient. În schimb, pe înger, îl percepe imediat.
Acum, îmi place să aplic și eu și să învăț să elimin practic zgomotul din viața mea.
Iar pentru aceasta am și o metodă:
Să mă trezesc fără alarmă.
Pare ceva chiar neproductiv. Dar, dacă înțeleg că, dacă elimin gălăgia, voi auzi în sfârșit alarma duhului, pentru că, noi, acolo, percepem prezența lui Dumnezeu.
Și astfel, voi fi trezit de înger, când trebuie și, gata de acțiune.
Iar, cea mai importantă acțiune, nu e deloc mică și nesemnificativă, ci chiar opusul. Ea este ascultarea de Dumnezeu!
Și după cum, creația a luat naștere, în urma ascultării de Dumnezeu, mântuirea noastră a venit pe baza ascultării Fiului de Tatăl, tot așa și noi, să ne dăm toate silințele să eliminăm zgomotul și să căutăm, dându-ne toate silințele, să ascultăm de Dumnezeu, în permanență, cu bucurie.
Mă rog și cred că Domnul va ajuta și va călăuzi pe orice om, care va căuta cu toată ființa lui, aceasta!
Dumnezeu să fie slăvit, în veci! Amin.