bogăție

2021 – un an nou, sau o nouă zi?

ianuarie 1, 2021 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Chiar nu știu dacă au fost, sau nu artificii aseară pe cer, pentru că, de la 10 (ora 22), pana pe la 6 dimineață, eu m-am odihnit. Și ce odihnă. Copiii au dormit profund, astfel, am reușit și noi, părinții, să ne odihnim.

Cred că acesta este un cadou foarte frumos și bine venit, pe care Domnul ni l-a dăruit, într-o seară când alții aleg să orbecăiască fără vreun scop, prin întuneric.

Bineînțeles că eu nu vorbesc aici despre faptul că odihna pe care Domnul ne-a dat-o, s-ar referi numai la odihna trupului, sau doar la o singură noapte, ori dacă nu ai copii, să crezi că nu poți beneficia de această odihnă.

Încearcă să vezi imaginea de ansamblu aici. Domnul ne-a invitat să intrăm în odihna Lui.

Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:28 VDC

Mulți nu înțeleg despre ce odihnă este vorba. Dar, în același timp, nici nu studiază Biblia să caute răspunsuri.

Așa că, haideți să mai luăm ceva referințe. Și bineînțeles, vedem ce zice Domnul Isus, în continuare, în Matei 11:29.

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihna pentru sufletele voastre.
Matei 11:29 VDC

În mod paradoxal parcă, în loc să ne zică să dormim mai mult, Domnul Isus, ne pune la treabă, pentru a găsi odihna pentru suflet. Și nu înseamnă că muncesc până o găsesc și apoi stau. Nu!

Această odihnă a sufletului o am cât timp rămân în El.

Așa de multe lucruri am putea spune despre această odihnă. Iar despre a rămâne în El, în Domnul Isus și El să rămână în noi, am putea scrie o viață întreagă și tot n-am epuiza subiectele.

Dar aici, nu e vorba de a scrie mult și a rămâne la nivel teoretic. Că dacă ajungem să cunoaștem mult, s-ar putea să cădem în capcana cărturarilor, care studiau mult, dar nu puneau în practică.

Așa că, consider că e mai bine să beneficiem de această odihnă pe care Domnul ne-o dă, dar nu la nivel teoretic, ci practic, să trăim!

Iar dacă ți se pare că se mai poate aștepta, gândește-te că cei care se odihnesc deja în Domnul Isus, cei care alcătuiesc Biserica Domnului Isus, lucrează în vederea grăbirii Venirii Lui, pentru ca El să vină cât mai repede să-și răpească mireasa.

De aceea vedem și în Evrei 3:13-15 că accentul este pus pe astăzi.

Ci îndemnați-vă unii pe alții, în fiecare zi, câtă vreme se zice: ”Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită dela început,
câtă vreme se zice: ”Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
Evrei 3:13-15 VDC

Îmi place că aici ne mai spune ceva: în fiecare zi.

Da, noi tindem să ne facem o evaluare abia spre sfârșitul anului și începem să facem promisiuni Domnului că vom face nu știu câte lucruri pentru El, în noul an. Iar după aceea, după o săptămână, două, inimile noastre se împietresc din nou și noi nu ne afundăm iarași în păcat, unde lipsește cu desăvârșire odihna Domnului.

Nu e un aspect ușor de primit de oamenii firești, dar vă rog, în Numele Domnului să înțelegeți că despărțiți de Domnul, noi nu putem face nimic bun. Singurul lucru pe care îl putem face este să ne scăldăm în păcat, să ne lăsăm robiți de el, să ne uscăm și apoi, să scrâșnim din dinți o veșnicie, în timp ce focul iadului ne chinuie.

Închei cu un verset tot din Evrei.

Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomonească venit prea târziu.
Evrei 4:1 VDC

Dacă te gândești că e un nou an și îți poți face o evaluare doar o dată pe an, eu zic, hai să ne evaluăm continuu, sau măcar în fiecare zi. Pentru că, oricând poate veni Domnul.

Iar dacă venirea Domnului, pe cei mai mulți îi neliniștește, pe cei aleși, este momentul mult așteptat.

Isus este Domnul!

A lui Dumnezeu Tatăl să fie toată slava, în veci! Amin.

Trăiește viața la maxim!

decembrie 4, 2020 de Eduard Șoltuzu Un comentariu

Cu cât trăiesc mai mult pentru mine, cu atât viața mea e mai rea.

Acum, vine cineva și zice: ”Da! E drept, dar e și mai puțin rău decât să trăiești pentru alții, iar apoi să fii așa de dezamăgit. Că oamenii chiar dezamăgesc!”

Hmm… Da!

E un punct pertinent de vedere. Asta nu înseamnă că e și corect.

Dar, mergând pe exemplul acesta, ce ajungem să facem?

Practic ne învârtim în cerc. Am pornit să trăiesc pentru mine. Apoi, mi-am dat seama că nu asta e soluția, că viața devenea din ce în ce mai gravă. Așa că, am decis să trăiesc pentru alții. Și după câteva dezamăgiri lamentabile, am zis că: ”aleg răul cel mai mic, aleg să trăiesc pentru mine”. Bine…până revin la aceleași concluzii și iar voi încerca să trăiesc pentru alții…și tot așa…

UAU! Ce viață…

Și când îi mai auzi pe unii: ”trăiește viața la maxim!”, pe când ei, se învârt în același cerc…

Acum, poate zici în interiorul tău: ”dar este o altă soluție?”

Răspunsul e afirmativ. Doar că, întrebarea mea e următoarea: ”Chiar vrei o viață adevărată? Sau întrebi doar din curiozitate?”

Că dacă e doar simpla curiozitate, mai tentant va fi să încerci din nou și din nou cealaltă etapă din cele două de mai sus.

Dar, dacă e o dorință sinceră de afla adevărul, fiind sătul și acrit de cele două, atunci, citește în continuare.

Noi avem un Creator. Care nu e om. El ne-a lăsat o carte, ca un manual de utilizare a omului. Da, e vorba de Biblia. Acea carte, care, când a fost citită, studiată și aplicată, oamenii au trăit o viață cu adevărat spectaculoasă, atât la nivel individual, cât și la întreaga națiune.

Ei, acum, dacă începi să o citești pentru prima oară și începi cu Vechiul Testament, nu vei înțelege mare lucru, pe care să-l poți aplica.

De aceea, se recomandă citirea Noului Testament mai întâi. Iar Noul Testament, începe cu 4 cărți despre viața și spusele Domnului Isus Hristos.

Iar dacă luăm exemplul vieții Lui și-l transpunem la noi, nu doar că vom trăi o viață la maxim, ci, vom dobândi și viața veșnică.

Bun, și cum facem asta?

El ne spune să credem că El este Fiul lui Dumnezeu. Apoi, dacă noi credem că El este Fiul lui Dumnezeu, vom crede și că El, Dumnezeu, a venit pe pământ, a luat chip de om, a trăit pe acest pământ, dar chiar dacă a fost ispitit ca și noi, El nu a păcătuit niciodată. Și totuși, noi, păcătoșii, L-am răstignit. Astfel, Mielul fără cusur, a fost jertfit pentru păcătele noastre, iar noi, prin Sângele Lui suntem iertați de toate păcatele noastre. De asemenea, credem că El, a înviat a treia zi, iar după aceea, s-a înălțat la cer, stând la dreapta Tatălui, mijlocind pentru cei care aleg să creadă în El; și să ne pregătească un loc, pentru că, ne-a promis că se va întoarce și ne va lua pe ai Lui, în locul pregătit chiar de El.

Știu că e un paragraf mai lung, dar, e cel mai important, așa că dacă ai pierdut firul, nu merge mai departe, ci recitește-l.

Acum, dacă noi zicem că: ”DA! Și eu cred!”

Atunci, citind Evanghelia, vedem totuși că Domnul Isus Hristos, ne-a învățat și cum să trăim această viață. Avem porunci lăsate de El.

Prima este: Să iubim pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima, cu tot cugetul, punându-ne toată încrederea doar în El.

Iar a doua este: Să ne iubim unii pe alții cum ne-a iubit Hristos pe noi, sau, în altă parte îmi zice: Să îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi.

Păi…iar ajungem să trăim pentru alții?

Da! Doar că, e o diferență colosală. Eu nu trăiesc pentru alții. Ci eu, trăiesc pentru Hristos! Iar dacă eu trăiesc cu adevărat pentru El, eu mi-am sacrificat viața, oferindu-mi viața mea, Lui. Astfel, am murit față de păcat și acum, trăiesc o viață nouă, prin Duhul lui Dumnezeu.

Adică, acum, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.

Iar Hristos, e singurul care poate trăi cu adevărat pentru alții. Eu, nu pot. El da. Slavă Ție Doamne!

Iar de când nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine, viața mea, o trăiesc cu adevărat la maxim. Bucuria deplină îmi umple viața!

Mă bucur, dar nu doar pentru o clipă, ci o constantă în viața mea. Iar asta…e limitată de acest trup de carne limitat. Aici, pe pământ, experimentez această bucurie, într-o formă limitată. Dar după, Hristos mă va lua la El, în noul trup, în trupul de slavă și mă voi bucura în permanență, la maxim și fără nicio limitare, pentru o veșnicie.

Acesta este crezul meu.

Acum, Domnul Isus Hristos, ne-a zis să facem ucenici și să-I fim martori. Dar despre asta, vorbim în articolul următor.

Până atunci, te invit să te faci și tu părtaș aceleiași vieți. Vino și tu la Domnul Isus Hristos! Și nu amâna! Hai chiar acum!

Domnul Dumnezeu să fie slăvit în veci! Amin.

Știrile de Marți – 20

iulie 21, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Știrile din lume, ce se zbat, care mai de care pentru a fi știrea zilei, nu fac altceva decât să aibă aceeași soartă: ajung să fie, ca picătura de ploaie, în marea uitării…

Doar că, se agită atât de mult, pentru ceva atât de mărunt, ajungând să aibă nevoie de cititori capabili să ierte din ce în ce mai mult.

Da, e vorba despre:

Discrepanța uriașă dintre titlu și conținut
Inconsistența din interiorul mesajului
Exagerarea, sau machiajul extrem de strident al titlului, pentru a atrage atenția…
Și foarte multe minciuni manipulatoare…

Dacă ai citit cu atenție, te rog acum să pui în locul unei știri din media, viața reală a unui om, ce încearcă exact aceleași lucruri.

Iar cu cât suntem mai adunați, cu atât acea nevoie de a ieși în evidență, se acutizează și mai tare.

Așa ajungem să trăim într-o lume extrem de greu civilizată (pe nedrept numită așa), în care viața omului ajunge să fie transformată într-o știre, exact ca cele din mass-media…

Dar, pentru că citești știrile de marți, de pe Educenteza, am o știre bună.

Omul, ce are o viață așa de scurtă cu: atâtea greșeli, atâta păcat și neadevar, are ocazia să vină la Isus Hristos, să își predea viața Lui și să beneficieze de viața veșnică, în Rai, alături de toți sfinții, dar și de o viață plină de bucurie deplină, aici pe pământ.

Uite ce le spune Domnul Isus Hristos, ucenicilor Săi:

Până acum, n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți, și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 16:24 VDC

Iar dacă nu știi ce înseamnă să fii ai lui Isus Hristos, vom lua 2 referințe biblice:

Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume . El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Ioan 1:9‭-‬13 VDC

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu moară, ci să aibă viața veșnică
Ioan 3:16 VDC

Dacă ți-am stârnit interesul pentru această bucurie deplină, atunci, îți recomand să citești Biblia, și începe cu Noul Testament, chiar de la Ioan și nu te opri până nu o termini, ca după aceea să o mai citești încă o dată și încă o dată, până ce Cuvântul ajunge să trăiască în tine, iar tu să trăiești prin Cuvântul lui Dumnezeu, adică: prin Isus Hristos.

Dar, zicea cineva așa: pentru a vedea cât de dulce și bun este Isus Hristos, trebuie ca păcatul din viața mea să îl văd extrem de amar.

Vino la Isus chiar acum și El îți va spune tot ce trebuie să faci! Și tot El îți va ierta toate păcatele tale, prin Sângele Lui! Crede doar și vei fi mântuit!

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

Ce cântărim?

iulie 17, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

S-au tot făcut experimente pe oameni. Și încă se mai fac. Se pare că altă metodă de a ne descoperi mai bine, unii pe alții, nu e printr-o comunicare sinceră, smerită și transparentă, ci doar prin a ne trata unii pe alții ca pe niște șoareci de laborator, pe care noi (superiorii), putem face experimente pe restul (inferiorii).

Un experiment relevant la subiectul de astăzi este experimentul mult îndrăgit chiar de Facebook și de platformele astea de socializare.

Experimentul sună cam așa:

Pune 2-3 oameni să se uite insistent, în sus, la nimic, undeva într-o zonă aglomerată. După o scurtă perioadă de timp, alții se alătură, iar cu cât se adună mai mulți cu atât tentația este și mai mare și atrage și mai mulți oameni. Ba chiar, în experiment, erau oameni care au scos telefoanele să și filmeze acel nimic. Cu toții erau curioși, dar unii ajungeau să fie chiar fascinați de ceea ce vedeau.

Nu uita, se uitau fix la nimic.

Pe de-o parte, s-au făcut experimente în care în loc de nimic, se pune o scenetă, ceva pregătit dinainte. Dar succesul nu e nici pe departe cel obținut ca atunci când subiectul de urmărit este un mare nimic.

Lucrurile nu se opresc aici. Ci de aici intervin concluziile interesante.

Oamenii tind să se adune ca insectele la bec noaptea, dacă acel bec pare unul organic/natural, sau dacă e un mare nimic.

Așa că, ce s-au gândit oamenii? Vrem să profităm de acest experiment, în chestiuni prin care ne putem servi propriul interes. Și așa au apărut acele FLASH-MOB-uri.

Pentru cine nu știe, Flash-mob-ul, e un eveniment organizat, într-o zonă aglomerată, doar că e gândit să pară cât mai natural/spontan/organic. Aceste evenimente de obicei sunt susținute de grupuri corale. Dar, începe un individ, iar apoi, alți trecători încep și ei să intre, părând că ar ști și ei melodia și intră să ajute. De fapt, în spate, pe lângă exersarea melodiei să fie cântată cât mai bine, se exersează și toată coregrafia mișcărilor.

Nu voi comenta nimic legat de Flash-mob, deoarece, nu știu dacă e de interes pentru voi și sigur nu se prea intersectează cu subiectul nostru.

Subiectul nostru e despre cântar. Și e interesantă abordarea acestui tip de experimente pe oameni, ce practic au populat marile centre ale lumii, dar și internetul e plin de tot felul de astfel de evenimente, încercând să promoveze ceva anume, într-o formă mai mult, sau mai puțin subtilă.

Unii cântăresc ca fiind ceva cu greutate, ceva văzut de mulți ce atrage atenția multora.

Dar audiențele contează doar pentru cei debusolați, disperați și într-o beznă cumplită. Ei fug după orice bec, dar ei nu găsesc acolo ceva benefic, ci găsesc ori un mare nimic, ori ceva care-i ucide.

Iar ei spun: se uită 1 milion de oameni la emisiunea asta. Pe omul acesta l-au votat atâtea milioane de oameni. Iar de la asta, se ajunge la o concluzie de genul: ”e om mare”, sau ”are putere”…

Dar, realitatea este chiar cruntă. Din lipsa luminii, se folosește cântarul cel mai mare (ăla de cântărit cele mai grele lucruri – sacii de gunoi și fier vechi), pentru a afla greutatea unui balon umplut cu heliu.

Plus că, pentru calibrare (indiferent de tipul de cântar), avem nevoie de-o unitate de măsură ce nu se schimbă funcție de temperatură și/sau umiditate.

De aceea de exemplu, noi ținem măsurile pentru unitățile de măsură în niște condiții extrem de sigure, pentru a elimina efectele transformării materialului funcție de mediul înconjurător.

De exemplu, ținem o bucătă de metal, ce se consideră a fi de greutate exactă de un kilogram, în niște laboratoare, extrem de securizate și extrem de pretențioase.

Tot efortul acesta, ca să nu ne pierdem, standardul stabilit de noi, cu privire la greutate.

Doar că, oamenii simpli de rând nu pot fi siguri că al lor cântar chiar este calibrat și indică kilogramul, 100% conform cu standardul. Și asta din cauză ca nu are acces la acel standard.

Deci dacă noi, care ne facem singuri standardul, îl construim în așa fel încât să nu îl pierdem, dar ajunge să fie extrem de inaccesibil, oare, în timp, nu ajungem să ne abatem de la standard doar pentru că l-am făcut inaccesibil?

Și după ce asta se întâmplă, ne rămâne să cântărim cu un cântar decalibrat complet, dar care e votat de mulțime ca fiind cel bun.

De aici, la autodistrugere, chiar nu mai este mult.

Așa că, uite, dacă vrei să ai acces la standard, și nu doar la atât, ci chiar la adevăr, aș vrea să-ți spun de o oportunitate.

E vorba despre viața trăită în lumină, conform standardului lui Dumnezeu.

Și în loc să orbecăim ca orbii prin întuneric, izbindu-ne de orice obstacol și căzând în orice groapă, alegându-L pe Isus, ca Domn și Mântuitor, vei beneficia de lumina, călăuzirea și înțelepciunea ce vine prin Duhul Sfânt.

Iar vestea cea mai bună e că, oricine are acces direct la acest Standard, adică: la Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Isus i-a zis: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veți cunoaște; și L-ați și văzut.”
Ioan 14:6-7 VDC

Ei bine, în momentul în care noi avem atât de ușor acces direct la Standard, n-ar mai trebui să cântărim ceva cu greutate ca fiind așa doar pentru că sunt mulți adepți, ci să cântărim lucrurile corect, având înțelepciune și lumină de la Dumnezeu, acordându-ne și calibrând constant cântarul potrivit pentru fiecare tip de lucru/încercare.

Abia atunci vom putea spune ca și Pavel, legat de lucrurile lumii acesteia, după care oamenii râvnesc atât de tare:

Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.
Filipeni 3:8 VDC

Standardul e Biblia. Așa că, te invit să o citești, să o studiezi, să meditezi profund la ea și pentru a o înțelege mai bine, trebuie să o pui și-n practică.

Iar după aceea, vei vedea că procesul de cântărire este mult mai simplu, precis și benefic.

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

Copacii tineri

iunie 10, 2020 de Eduard Șoltuzu Un comentariu

Dacă ne uităm la videoclipuri cu tehnologii primitive de construire, vedem că, băieții cu topoare, nu se aruncă la tăiat copacii mari și groși, ci pe cei tineri.

De ce?

Pentru că nu au suficientă dăruire, timp și ce face cu acei copaci groși și extrem de grei -> deci foarte greu de manipulat.Ii vor alege pe cei tineri, ușor de tăiat și extrem de flexibili.

Dacă vrei să tai un copac crescut mare, ori apelezi la un fierăstrău din ăla lung, operat de doi oameni, ori drujbă specială, cu lamă prelungită, ori mașinile specializate, ce taie, curăță de crengi și așează bușteanul în remorcă.

Oricum, chiar dacă înțeleg eficiența lucratului cu mașini, pe mine mă strânge în spate când văd cu ce ușurință distrug copacii. Am pus un video mai jos, dar nu trebuie să te uiți la tot.

Ideea e următoarea: tinerii vor să crească, dar creșterea lor să fie cât mai repede văzută și de alții. De aceea ori uită să dezvolte rădăcini puternice, ori ignoră roadele.

Din perspectiva unui copac, rodul e o chestiune complet inutilă. El doar depune eforturi considerabile, să producă un rod, de care doar alții se bucură.

Și bineînțeles, din rodul meu, mai iese și concurența, ce sug seva din același loc, de unde iau și eu.

Trebuie să fii născut din nou, să poți aduce rod bun și să îl oferi cu bucurie. Vorbim despre nașterea din nou, în care eu, nu mai trăiesc pentru mine și trupul meu, ci eu trăiesc prin Hristos.

Și dacă trăiesc prin Hristos, atunci, voi fi echilibrat. Adică, voi cere să fiu curățat de El, voi căuta să îmi dezvolt rădăcinile, adâncindu-mă și mai mult în Cuvântul Său.

Voi vrea să cresc, dar nu să fiu văzut de alții, ci doar pentru a aduce și mai mult rod bun. Acest rod bun, este pentru Domnul și Stăpânul meu.

Și cu cât Îi ofer mai mult, cu atât El se bucură mai tare. Iar dacă eu îmi fac Stăpânul bucuros, sunt la maximum de bucurie, dar am și o constantă bucurie. Și nu am nicio problemă, ca tot ce fac, să fie cu scopul de a aduce mai mult rod.

Cât despre concurență, nu-i treaba mea, că tot Domnul se ocupă, eu eventual, le pot fi un bun exemplu.

Dacă eu le transmit care le sunt responsabilitățile și cum găsesc sensul vieții și inclusiv fericirea și adevărată fericire, ei vor ști ce au de făcut, chiar și după ce eu nu voi mai fi. 🙂

Legat de mașini, ele sunt opera omului. Omul distruge, strică, dărâmă. Așa că, îți recomand să alegi Stăpânul cel Bun, pe Dumnezeu!

Închei folosind cuvintele Mântuitorului nostru:

Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toţi, tot așa va fi și la venirea Fiului omului. Atunci , din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată. Vegheaţi dar , pentru că nu știţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să știţi că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea , și voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios și înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină!’ Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.
Matei 24:36‭-‬51 VDC

Dacă ți-a plăcut, distribuie, dă un comentariu, iar dacă nu te-ai abonat la blog, o poți face chiar acum.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe fiecare în parte!