romani educați

”WhatsApp ne fură datele! Ce-i de făcut?” Care e cea mai bună alternativă: Telegram sau Signal?

ianuarie 22, 2021 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Cred că majoritatea știm că WhatsApp este de fapt o firmă cumpărată de Facebook de ceva timp. Ei bine, modelul lor de a face bani, ca și societate comercială sună cam așa: ”aducem cât mai mulți oameni pe platformele (sau: în programele noastre gratuite), încercăm să-i facem cât mai dependenți de ele, pentru ca să le putem lua datele și să le folosim în algoritmul nostru. Algoritmul Facebook, se referă la a categorisi cât mai bine persoanele, ca mai apoi, fiecărui tip de persoane să li se afișeze reclame (plătite de firmele ce vor să li se facă reclamă), cât mai bine și cât mai țintit.”

Asta înseamnă că Facebook, nu vede oamenii care stau pe platformele lor ca fiind niște clienți. Nu! Clienții sunt cei care dau bani firmei. Deci clienții sunt acele firme care au nevoie de reclamă.

Păi și cum ne vede Facebook pe noi, cei care folosim aplicațiile lor gratuite pe gratis?

Facebook ne vede ca fiind parte din produsul pe care ei îl vând.

Acuma, nu înseamnă că Facebook furnizează datele noastre, în mod individual. Le face într-un mod anonim. De exemplu: O firmă are posibilitatea să arate reclama la un produs de pisici de exemplu, doar acelor persoane interesate de acele categorii. Câteva categorii ar putea fi: persoane care iubesc animalele de companie, persoanele singure, femei trecute de tinerețe, dar fără copii. Și lista poate continua mult și bine, dar sunt sigur că ai prins ideea.

Deci, când aud că lumea vrea să părăsească WhatsApp, pentru că au primit acea înștiințare, îmi vine să zâmbesc, pentru că, Facebook, face asta, cu toate produsele lor (Facebook, Instagram, WhatsApp, Facebook Messenger, etc), încă de la început, pentru că acesta este modelul lor de afaceri.

De ce zâmbesc? Pentru că mă bucur că oamenii încep să fie curioși și să se documenteze mai serios despre ce folosesc, când aud că ei sunt furați. Și mă bucură! Nu pentru că sunt furați, ci pentru că încep să se documenteze singuri.

Bun. Iar când încep să se documenteze, oamenii găsesc ca alternativă, nu una, ci două aplicații: Telgram și Signal.

Acum, eu le-am instalat pe amândouă și cumva prefer una mai mult decât alta. Dar, asta înseamnă că renunț la WhatsApp?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, aș dori să vedem diferențele între cele 3 aplicații. (voi folosi o poză a cărui autor nu-l știu, iar dacă tu îl știi, te rog să-mi spui, pentru a-l adăuga aici).

Pe partea de a nu folosi datele și pe partea de securizare a mesajelor, Signal stă cel mai bine. Telegram, îți oferă criptarea fiecărui mesaj, doar dacă aleg eu să am o conversație secretă. La WhatsApp, ei practic culeg datele mele, pentru a face profilul meu din algoritm cât mai cunoscător. Adică, algoritmul Facebook, până acum știa că îmi plac anumite lucruri, pentru că le urmăream pe Facebook, apoi, dacă am și Instagram, și de acolo a aflat că îmi plac anumite lucruri, și că urmăresc anumite persoane care și ele au unele plăceri comune ca și mine, dar, prin WhatsApp, află că eu am în agenda telefonului anumite persoane cu care sunt în relații mai strânse decât cu cele care doar le am pe Facebook.

Dar, dacă e să renunți la WhatsApp doar pentru asta, cred că greșești, pentru că acele informații au fost accesate în momentul în care ai instalat aplicația și ai dat permisiunea să aibă acces la toate contactele tale.

Dacă vrei să te schimbi, ar trebui să pleci de la ideea că nu vreau să transmit acestei firme, că nu mai vreau să fiu parte din produsul lor. Și practic, plecându-le oamenii de pe platformă, ei nu vor mai avea cui să afișeze reclame, deci nici firmele nu vor mai fi interesate să plătească pentru acele reclame. Și aici chiar nu încurajez ideea de a ne uni și de a falimenta o firmă.

Acum, Signal este o asociație non profit, dar aplicația este destul de la început. Din cele 3, mie personal, Telegram mi se pare cea mai completă dintre toate, chiar și peste WhatsApp.

Dar, îți recomand să le descarci pe amândouă și să le testezi tu și să vezi care ți se potrivește mai bine.

A mai rămas o întrebare: asta înseamnă că nu voi mai folosi WhatsApp?

Nu! Cel puțin pentru o perioadă. Adică, cât timp am contacte care folosesc numai WhatsApp, nu am nicio problemă să folosesc această platformă. Și nu doar că nu am nicio problemă, ci chiar sunt interesat să folosesc o platformă unde găsesc oamenii și unde pot lua legătura cu ei.

Un alt motiv de a renunța la Facebook, este acela că aceste mari corporații (Facebook, Google, Amazon, Apple) au prezentat în ultima perioadă, o intoleranță la discursul liber. Practic recomandă subiecte pe care ei le îndrăgesc, și ascund, sau chiar și blochează subiecte și conținut cu care ei nu sunt de acord.

Dacă vor ajunge să ascundă articolele de pe acest blog, voi căuta alte platforme.

Și acum vine cel mai mare dar!

Domnul Isus Hristos când se roagă Tatălui pentru ucenici spune că:

Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.
Ioan 17:15 VDC

Deci noi, ca și creștini, suntem chemați să trăim sfințenia între cei din lume și să fim martori ai Lui. Iar dacă pot depunde mărturia mea și pe canalele acestea, o voi face fără să mă deranjeze deloc dacă aceste firme folosesc datele mele, sau nu.

Totuși, cred că înțelept este să cercetăm toate lucrurile și să luăm ceea ce ni se pare a fi bun.

Și după cum cineva care nu este din lumea aceasta, dar totuși trăiește în lumea aceasta poate fi văzut de cei din lume ca fiind o lumină, ce luminează în întuneric, de ce n-am lumina și în locurile unde oamenii își petrec marea majoritate a timpului, fără să ne compromitem?

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!

P.S. Dacă crezi că sunt ceva informații utile și merită să fie distribuite, poți distribui, iar astfel, algoritmul va considera ca trebuie să afișeze la cât mai mulți, pentru că este un subiect de interes. Dacă ai ceva de obiectat/ completat ceva, este rubrica de comentarii mai jos, pe care o poți folosi cu încredere!

De ce Biblia nu ne dă data exactă a nașterii lui Isus?

decembrie 25, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Avem foarte multe profeții și detalii despre nașterea Domnului Isus Hristos. Totuși, nicăieri nu ne prezintă data. Adică, nici măcar anotimpul.

Faptul că păstorii pășteau oile, mulți vin și zic că n-are cum să fie iarna. Într-adevăr, oile nu pasc în tot timpul anului. De exemplu, ciobanii noștri români, scot oile la păscut de prin Aprilie-Mai, până prin Noiembrie.

Și de aici, încep discuțiile. Dacă e să o luăm istoric, sărbătoarea nașterii Domnului, apare după vreo 200 ani, de la nașterea Mântuitorului. Adică după cel puțin încă 100 de ani, de la moartea apostolilor.

Iar data, se pare că a fost aleasă peste data unor sărbători deja consacrate în culturile lor, dar erau zile, în care ei sărbătoreau zeii lor păgâni.

Acuma, nu putem ști prea multe, decât că ei doar sărbătoreau de acuma nașterea Domnului Isus Hristos, folosindu-se de calendarul vechi. În sensul că, ei după convertirea la creștinism, se prea poate să fi zis ceva de genul: ”dacă înainte aveam zile libere de la diverse munci, pe datele astea, acum, schimbăm motivul sărbătorii și sărbătoritul, dar păstrăm aceleași date, pentru că ne sunt potrivite”. Nu putem ști exact, dar este o presupunere a mea.

Dar, de aici, la certurile dintre creștini, nu a fost deloc cale lungă.

Cei care află informațiile cum că sărbătorile acestea au origine păgână ca și dată, le consideră eretice și încep să prezinte tot felul de atitudini superioare și mândre, față de cei care nu știu aceste aspecte și țin foarte mult atât la sărbători, cât și la datele acestora.

Totuși, noi, ca și creștini veritabili suntem chemați la dragoste, nu la îngâmfare.

În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Dar cunoștința îngâmfă pe când dragostea zidește.
Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
1 Corinteni 8:1-3 VDC

Cred că versetele de mai sus tratează perfect această problemă a discuțiilor despre aceste sărbători.

Iar dacă cineva mai vrea o referință, în cartea Romani, capitolul 14, găsim mai pe larg dezvoltat subiectul încredințărilor și al îngăduinței.

Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.
În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine.
Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.
Romani 14:4-9 VDC

Acum, după ce am stabilit acestea, haideți să răspundem la întrebarea din titlu.

Vedem în Romani 14, versetele 7, 8 și 9, ceva foarte interesant. Că Domnul Isus Hristos, a murit pentru noi, ca să aibă stăpânire peste fiecare din noi.

Acum, lăsăm un pic să se așeze acest cuvânt, și analizăm un altul.

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.
Ioan 1:1-5 VDC

Cine este Cuvântul? Domnul Isus Hristos. Dacă nu ești convins, haideți să ne uităm în Biblie.

Și Cuvântul s-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai cu slava singurului născut din Tatăl.
Ioan 1:14 VDC

Da, Domnul Isus Hristos, prin care s-au făcut toate și care luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o, s-a întrupat și a trăit pe acest pământ, printre noi, plin de har și de adevăr.

Ziua în care El s-a întrupat, noi numim Nașterea Mântuitorului.

Iar pentru că Biblia nu ne dă această dată exactă, există păreri diferite și se crează tot felul de partide.

Dacă unii spun că data dacă nu ne este oferită, înseamnă că nu e importantă, eu zic altceva.

Eu zic că, la nivel de individ, fiecare ar trebui să se bucure de ziua în care Cuvântul lui Dumnezeu ne-a străpuns inimile, ne-a cercetat, ne-a iertat păcatele și de atunci locuiește în interiorul nostru. Nu zic să o sărbătorim numaidecât, dar să ne bucurăm de ce minune ne-a făcut Domnul Isus Hristos în viețile noastre, eu zic că este obligatoriu. Și da, putem stabili o zi specială, ca fiind ziua nașterii noastre din nou, când Cuvântul s-a întrupat în mine, sau când eu am fost născut din nou, ori putem sărbători în fiecare zi acest măreț har.

Cât privește adunarea, n-ar trebui să existe decât o stăruință în a fi toți umpluți de Duhul Sfânt, ca mai apoi să vorbim de o unitate reală și o bună învoială.

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.
Galateni 2:20 VDC

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte.

A lui Dumnezeu să fie toată slava în veci! Amin.

Mâncarea e gata. Haideți la masă!

octombrie 30, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Înainte de a trece repede la citit, te rog să poposești câteva clipe privind poza cu acești copilași mâncând.

Acum, dacă citești de ceva timp Educenteza, știi că simbolistica și lucrurile ascunse și profunde, sunt de mare preț. Și bineînțeles, căutăm să înțelegem, împreună, aspecte ce ne ajută să putem intra și mai în profunzimea lor, ori să dezvoltăm perspective mai largi, îndemnându-ne unii pe alții, la fapte bune, dar cu un grad ridicat de moralitate și respect, legate armonios, de starea de echilibru.

Așa că, haideți să discutăm simbolul mesei.

Cei mai mulți oameni moderni, se trezesc că mănâncă în timp ce merg, ori pe o bancă într-un parc, ori într-un mijloc de transport în comun. Chiar nu se mai corelează actul mâncării cu statul la o masă, împreună cu cei dragi. Iar aceasta se întâmplă din cauză că masa, pentru cei mai mulți, a devenit un birou, de unde muncesc, nu mănânc.

După ce stai 8-10 ore pe zi, la un birou, eventual făcând lucruri care nu îți plac, e cumva normal să ajungi să vrei să mănânci într-un alt fel de mediu. Vrei să te bucuri cumva de acea schimbare.

Dar uite așa, sunt fermecați, majoritatea oamenilor de aceste locuri de muncă bune și moderne, iar în timp, îi vezi singuri și triști, mâncând pe unde-apucă…

Dacă știi pe cineva în cazul acesta, transmite-i simbolul mesei, poate îl/o va ajuta.

Și haideți să punem punctul pe i.

Masa este simbolul unității unei familii. Dacă acea familie, caută să se dezvolte și să crească în armonie, împreună, atunci părinții chiar vor impune, măcar, la o masă pe zi, să fie toți la masă.

( Te rog să observi că ”armonie” și ”împreună”, se tot repetă. Asta înseamnă că e important. )

Când copiii sunt mici, ei sunt aduși la masă și hrăniți, sau ajutați și urmăriți, ca ei să mănânce bine și eventual să nu se înece.

Timpul trece, și parcă, o dată cu creșterea, fiecare ajunge să fie prins în alte treburi, încercând să se rupă de masa luată împreună.

Părinții care înțeleg pe copii, mai mult decât trebuie și acceptă aceasta, ajung să fie singuri.

Totuși, în casele, unde simbolul mesei a fost înțeles, chiar dacă nu verbal explicat, își reunește familia mult mai des și mai ușor.

Iar când se întâlnesc toți, tot timpul există o masă de dragoste, în care, cu mare drag, se ia din nou, împreună, cu bucurie și în armonie, masa.

Chiar nu contează cât de sofisticată e mâncarea. Contează doar să fie gustoasă și sănătoasă.

Cred că fiecare înțelegem ce înseamnă o mâncare gustoasă și sănătoasă. Iar când spunem asta, nu ne gândim la nu mai știu eu ce restaurant. Ci ne gândim la ce ne-a oferit bunul Dumnezeu, în dar: mama noastră…

Mama mea, care s-a sacrificat pe ea, ca eu să primesc dragoste, alinare, mâncare bună și sănătoasă și o urmărire constantă, în vederea creșterii mele sănătoase.

Mulțumesc Doamne pentru așa un dar! Mulțumesc mama pentru tot!

Acum, haideți să trecem la un alt context. Și anume, de la familia tradițională (că, doar aceasta e singura formă de familie, în care, binecuvântarea lui Dumnezeu poate veni și locui), la biserică.

Aici avem multe taine și simboluri, printre care și Masa Domnului.

Care e, pentru oricine. Doar că, beneficiază cu adevărat și se bucură, pe aceia care practică mai întâi luarea mesei împreună, acasă, în propria familie.

Păi, fățărnicul, care nu poate lua masa împreună, cu cei din casa lui, când același sânge trupesc, îi circulă prin instalație, cum ar putea să bucure de sângele Divin, care curge prin instalația duhului (a părții spirituale)?

N-ai nicio șansă…

Și acum, chiar nu e vorba de orfan și văduvă, că pe aceștia, Dumnezeu le dă un loc special la masa Lui.

Doar respectând ordinea și rânduielile lui Dumnezeu, noi, toți, împreună, ne vom bucura de binecuvântările bune ale Lui.

În nici într-un caz, nu schimbând și inversând ordinea, ori anulând simbolistica frumoasă a lui Dumnezeu.

Cina cea de taină, urmărește exact acest aspect al unității. Domnul Isus Hristos, chiar nu a luat cina cu oricine. Ci doar cu cei ce erau aproape de El.

Acum, dacă tot ai ajuns până aici, trebuie să înțelegem că Dumnezeu, ne vrea în unitate. Doar că, aceasta nu va veni de la colectiv spre individ.

Ci, Bunul Dumnezeu vrea ca: de la individ, la familie, la întreg trupul lui Hristos (Biserica lui Hristos), în fix această ordine, să creștem și să ne ajutăm unii pe alții, în dragoste și în armonie să locuim, să mâncăm și să creștem împreună. Dar, chiar trebuie să respectăm tot, în cazul acesta, ordinea pusă de El.

Ne oprim aici. Dacă ți-a plăcut, sau crezi că e ceva ce merită să citească și cineva din cei pe care îi cunoști, nu ezita să distribui. E ca și cum stați la masă și fratele tău mai mic mănâncă doar branză cu mămăligă (ceea ce e foarte bun), dar lângă tine, e platoul cu friptură. Iar dacă ții la el, eu zic c-o să-i distribui ori o bucată, ori chiar platoul.

Domnul Dumnezeu să fie slăvit în veci de veci! El să ne binecuvinteze pe fiecare în parte! Amin!

Câteva gânduri cu privire la perioada aceasta, dar și imediat următoare

octombrie 23, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Chiar nu știu cum sunteți voi, dar eu, mă lupt cu o grămadă de gânduri. Iar lupta aceasta, e câteodată, atât de intensă și de cruntă, că, fizic, sunt chiar enervant de pasiv…

Totuși, din interior, vin câteodată niște gânduri, că simți că-ți lovește și-n rădăcinile măselelor de minte. Iar gândul, atunci e următorul: ”ori o scoate afară de tot, ori mă aleg c-o zdravănă durere de cap…”

Și-acum, poate te-ntrebi: ”un gând să fie așa de țanțos, sau chiar așa de grav?”

Eu zic că, cei mai mulți oameni mor, din cauza unui gând, sau a unei combinații fatale (pentru ei) de gânduri. Îmi place să compar acea combinație de gânduri, ca pe o gașcă de borfași ce vin să-ți facă rău. Dacă venea doar unul, parcă îl acceptai altfel, dar, când vezi gașca, te îngrozești și, din nefericire, cei mai mulți dintre noi, cădem…

Totuși, dacă pentru un măcelar, el se luptă cu un set întreg de cuțite specializate, pentru a separa carnea de oase, noi de ce n-am analiza să vedem care este treaba noastra și să cercetăm, în vederea priceperii, să găsim și să folosim uneltele necesare pentru a duce misiunea la un bun final?

Ce-ar fi ca măcelarul să spună: ”eu n-am nevoie de niciun cuțit! îmi voi folosi doar mâinile!”?

Ori, tot măcelarul să-l vedem îngrozit complet de acel animal sacrificat. Și în loc să folosească abilitățile sale și uneltele, se ascunde în spatele oalelor și stă și tremură de frică și de groază, ajungând să moară de foame…

Nu-ți cere nimeni să fii erou. În schimb, un om treaz, ajunge să fie un adevărat viteaz.

Iar, dacă revenim în cazul măcelarului, acel animal, este născut într-o fermă (ori o gospodărie), crescut de alți oameni, sacrificat, poate tot de alții, separată carnea și oasele de măcelar, iar de acolo, ajunge în mâinile unor gospodine, ori bucătari, ce o vor prepara și alții vor mânca și se vor bucura de acea hrană.

Și, chiar dacă unii ar vrea ca tot timpul să fie consumatori, e complet neînțelept să rămâi doar acolo, ignorând întreg lanțul de procese.

Chiar, aș merge până acolo, să afirm că: dacă consum, mai mult decât produc, sfârșitul groaznic e următoarea stație, unde păresesc trenul…

Asta nu înseamnă că fac ceva pe propriile forțe, ori prin folosind înțelepciunea mea…

Eu pe acestea le văd ca fiind apa și pâinea, ce, întotdeauna vin din exterior. Iar pentru că vreau să fiu mai specific, în cazul meu, eu cred că cea mai bună înțelepciune, vine însoțită și de o putere/forță, ce depășește nivelul limitat al oamenilor, dar totuși accesibilă nouă, vine de la Dumnezeu, care, vrea s-o dea, la ai Lui, cu mână largă.

Închei cu doar o singură referință din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia:

Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
Psalmul 62:2 VDC

Dumnezeu să fie slăvit în veci de veci, iar El, nădejdea noastră, să ne binecuvinteze pe toți aceia, care ne punem, toată încrederea, în El!

O discuție despre respect (A doua parte)

octombrie 16, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

saluki in collar on leash on street under sky

Acest articol este continuarea articolului de săptămâna trecuta, iar dacă nu l-ai citit încă, ori nu-ți mai amintești, te rog să îl citești mai întâi pe acela și după aceea să revii aici. Articolul de săptămâna trecută, îl poți citi, apăsând pe scrisul cu albastru, adică aici.

Bun, acum că l-ai citit, sau recitit, aș vrea să vă prezint un mod de manipulare, extrem de întâlnit în mass-media, atât în cea scrisă, cât și în cea audio-vizuală.

În prima parte, este prezentată o poveste prin care aparent, totul este respectat, legea nu este încălcată, iar toată lumea trăiește în armonie.

Noi știm totuși, că oamenii nu trăiesc într-o armonie, cel puțin, nu aici, jos, pe acest pământ, în aceste trupuri firești (în Împărăția Cerurilor, lucrurile vor sta cu totul altfel).

Deci, ce vrea media să mă determine este tocmai o analiză superficială a lucrurilor. Iar lucrurile, dacă sunt analizate superficial, ei, le vor prezenta ca fiind aparent bune.

Acum, haideți să analizăm ceva detalii.

Doamna, reprezintă, cetățeanul, ce caută să muncească corect, respectând legile statului. Dar domnul acela bine îmbracat, cu zeci de bancnote doar de 500 RON, reprezintă tocmai statul acela, pe care, cetățeanul caută să-l respecte orbește.

Și ia să vedem acum ce reprezintă acei 500 RON, dați UȘOR, pe un pix, dar cu supărare. Păi, elementul cheie este tot integrat în articol, chiar în replica vânzătoarei: ”500 Ron, este aproape jumătate din leafa mea pe-o lună…”.

Nu uita, că ea câștigă minimul pe economie, iar 500 RON (era bancnota cea mai mare), reprezintă grosier, jumătate din salariul ei NET.

De ce aproape jumătate?

Păi, în fiecare lună statul ia de la fiecare angajat care caută să lucreze correct, undeva la 40% din banii câștigați. Asta, în primă fază. Că apoi, urmează alte taxe și impozite, iar cu TVA-ul plătit la orice, în media, omul ajunge să rămână cu doar 35% din toți banii munciți, restul sunt ale statului.

Dar povestea e gândită să favorizeze statul (domnul). În sensul că acel domn bine, aproape că unii l-ar vedea ca fiind un filantrop. În schimb, el, nu face altceva decât să colecteze din toate locurile, cu jabca, iar când vine vorba de a-și deservi propriile nevoi, aruncă cu banii munciți de alții, doar pe motiv că: ”se grăbește!”.

În imaginea de mai sus este arătat cum și unde se duc banii angajaților, ce lucrează pe minimul pe economie.

Știți ce mă deranjează cel mai tare? Că acest stat, nu îți oferă posibilitatea să decizi, dacă dorești, sau nu, serviciile oferite de el. Ele sunt obligatorii.

Dar sunt prezentate, ca și cum, uite ce favoruri, vă facem noi, statul, vouă, cetățenilor.

Calculați, vă rog, să vedeți, de câte ori, ați folosit sistemul de sănătate, folosindu-vă de ceea ce ați plătit lună de lună.

Nu vă întrebați, de ce marea majoritate a oamenilor, preferă să se trateze la privați? Chiar dacă e mai scump?

Dar…oare e mai scump?

De obicei, când ne gândim la ceva scump, nu ne gândim doar la preț. Ci, ne gândim, mai degrabă la acel raport calitate/preț. Iar când calitatea oferită, la sistemul de stat, tinde spre zero, prețul, în caz de nevoie, nu mai este luat în considerare și se duce la privat omul respectiv.

Totuși, circulă ideea că: „ e gratis când mă duc la stat și nu știi când ai nevoie!”.

Ia să vedem dacă e așa de gratis.

În primii 20 de ani de muncă, aproape niciodată nu folosești (în medie) serviciile de sănătate, oferite de stat. În schimb, în fiecare lună, plătești 10% din tot ce ar trebui să iei. Adică din venitul tău Brut, nu net (ală care îți vine efectiv în mână). Venitul brut este acela trecut pe contract, înainte de taxe.

Și lună de lună, angajatul nostru (vânzătoarea), plătește, doar la sănătate, 223 RON (aprox 45 EURO).

Nu pare mult, nu?

Ia să vedem și în realitate. Într-un an, se acumulează 2676 RON ( aprox. 548 EURO). Iar, în 20 de ani de muncă, se adună 53520 RON ( aprox. 10.967 EURO). Iar dacă spunem că un om, muncește 40 de ani, atunci, el plătește aproximativ 21934 Euro.

Oare chiar e gratis?

Eu nu zic să fie eliminat serviciul. Eu zic, să se ofere posibilitatea cetățeanului să aleagă, astfel, privații putând fi concurenți reali în piață, astfel, obligând statul să se reformeze. Nu se poate ca tu să iei banii lună de lună de la orice angajat, iar privații, doar dacă îi tratează. Același sistem, trebuie să îl aibă și statul.

Sunt sigur că ai prins ideea. Așa că, mă opresc aici.

Dacă consideri că ai vrea să mai tratez acest tip de subiecte, ori chiar să continui cu o parte a treia, te rog să îmi scrii.

Eu îmi doresc să locuiesc într-o democrație, în care libertatea de alegere, există la cetățean.

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte și El să fie slăvit în veci de veci!