studiu biblic

2021 – un an nou, sau o nouă zi?

ianuarie 1, 2021 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Chiar nu știu dacă au fost, sau nu artificii aseară pe cer, pentru că, de la 10 (ora 22), pana pe la 6 dimineață, eu m-am odihnit. Și ce odihnă. Copiii au dormit profund, astfel, am reușit și noi, părinții, să ne odihnim.

Cred că acesta este un cadou foarte frumos și bine venit, pe care Domnul ni l-a dăruit, într-o seară când alții aleg să orbecăiască fără vreun scop, prin întuneric.

Bineînțeles că eu nu vorbesc aici despre faptul că odihna pe care Domnul ne-a dat-o, s-ar referi numai la odihna trupului, sau doar la o singură noapte, ori dacă nu ai copii, să crezi că nu poți beneficia de această odihnă.

Încearcă să vezi imaginea de ansamblu aici. Domnul ne-a invitat să intrăm în odihna Lui.

Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:28 VDC

Mulți nu înțeleg despre ce odihnă este vorba. Dar, în același timp, nici nu studiază Biblia să caute răspunsuri.

Așa că, haideți să mai luăm ceva referințe. Și bineînțeles, vedem ce zice Domnul Isus, în continuare, în Matei 11:29.

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihna pentru sufletele voastre.
Matei 11:29 VDC

În mod paradoxal parcă, în loc să ne zică să dormim mai mult, Domnul Isus, ne pune la treabă, pentru a găsi odihna pentru suflet. Și nu înseamnă că muncesc până o găsesc și apoi stau. Nu!

Această odihnă a sufletului o am cât timp rămân în El.

Așa de multe lucruri am putea spune despre această odihnă. Iar despre a rămâne în El, în Domnul Isus și El să rămână în noi, am putea scrie o viață întreagă și tot n-am epuiza subiectele.

Dar aici, nu e vorba de a scrie mult și a rămâne la nivel teoretic. Că dacă ajungem să cunoaștem mult, s-ar putea să cădem în capcana cărturarilor, care studiau mult, dar nu puneau în practică.

Așa că, consider că e mai bine să beneficiem de această odihnă pe care Domnul ne-o dă, dar nu la nivel teoretic, ci practic, să trăim!

Iar dacă ți se pare că se mai poate aștepta, gândește-te că cei care se odihnesc deja în Domnul Isus, cei care alcătuiesc Biserica Domnului Isus, lucrează în vederea grăbirii Venirii Lui, pentru ca El să vină cât mai repede să-și răpească mireasa.

De aceea vedem și în Evrei 3:13-15 că accentul este pus pe astăzi.

Ci îndemnați-vă unii pe alții, în fiecare zi, câtă vreme se zice: ”Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită dela început,
câtă vreme se zice: ”Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
Evrei 3:13-15 VDC

Îmi place că aici ne mai spune ceva: în fiecare zi.

Da, noi tindem să ne facem o evaluare abia spre sfârșitul anului și începem să facem promisiuni Domnului că vom face nu știu câte lucruri pentru El, în noul an. Iar după aceea, după o săptămână, două, inimile noastre se împietresc din nou și noi nu ne afundăm iarași în păcat, unde lipsește cu desăvârșire odihna Domnului.

Nu e un aspect ușor de primit de oamenii firești, dar vă rog, în Numele Domnului să înțelegeți că despărțiți de Domnul, noi nu putem face nimic bun. Singurul lucru pe care îl putem face este să ne scăldăm în păcat, să ne lăsăm robiți de el, să ne uscăm și apoi, să scrâșnim din dinți o veșnicie, în timp ce focul iadului ne chinuie.

Închei cu un verset tot din Evrei.

Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomonească venit prea târziu.
Evrei 4:1 VDC

Dacă te gândești că e un nou an și îți poți face o evaluare doar o dată pe an, eu zic, hai să ne evaluăm continuu, sau măcar în fiecare zi. Pentru că, oricând poate veni Domnul.

Iar dacă venirea Domnului, pe cei mai mulți îi neliniștește, pe cei aleși, este momentul mult așteptat.

Isus este Domnul!

A lui Dumnezeu Tatăl să fie toată slava, în veci! Amin.

De ce Biblia nu ne dă data exactă a nașterii lui Isus?

decembrie 25, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Avem foarte multe profeții și detalii despre nașterea Domnului Isus Hristos. Totuși, nicăieri nu ne prezintă data. Adică, nici măcar anotimpul.

Faptul că păstorii pășteau oile, mulți vin și zic că n-are cum să fie iarna. Într-adevăr, oile nu pasc în tot timpul anului. De exemplu, ciobanii noștri români, scot oile la păscut de prin Aprilie-Mai, până prin Noiembrie.

Și de aici, încep discuțiile. Dacă e să o luăm istoric, sărbătoarea nașterii Domnului, apare după vreo 200 ani, de la nașterea Mântuitorului. Adică după cel puțin încă 100 de ani, de la moartea apostolilor.

Iar data, se pare că a fost aleasă peste data unor sărbători deja consacrate în culturile lor, dar erau zile, în care ei sărbătoreau zeii lor păgâni.

Acuma, nu putem ști prea multe, decât că ei doar sărbătoreau de acuma nașterea Domnului Isus Hristos, folosindu-se de calendarul vechi. În sensul că, ei după convertirea la creștinism, se prea poate să fi zis ceva de genul: ”dacă înainte aveam zile libere de la diverse munci, pe datele astea, acum, schimbăm motivul sărbătorii și sărbătoritul, dar păstrăm aceleași date, pentru că ne sunt potrivite”. Nu putem ști exact, dar este o presupunere a mea.

Dar, de aici, la certurile dintre creștini, nu a fost deloc cale lungă.

Cei care află informațiile cum că sărbătorile acestea au origine păgână ca și dată, le consideră eretice și încep să prezinte tot felul de atitudini superioare și mândre, față de cei care nu știu aceste aspecte și țin foarte mult atât la sărbători, cât și la datele acestora.

Totuși, noi, ca și creștini veritabili suntem chemați la dragoste, nu la îngâmfare.

În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Dar cunoștința îngâmfă pe când dragostea zidește.
Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
1 Corinteni 8:1-3 VDC

Cred că versetele de mai sus tratează perfect această problemă a discuțiilor despre aceste sărbători.

Iar dacă cineva mai vrea o referință, în cartea Romani, capitolul 14, găsim mai pe larg dezvoltat subiectul încredințărilor și al îngăduinței.

Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.
În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine.
Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.
Romani 14:4-9 VDC

Acum, după ce am stabilit acestea, haideți să răspundem la întrebarea din titlu.

Vedem în Romani 14, versetele 7, 8 și 9, ceva foarte interesant. Că Domnul Isus Hristos, a murit pentru noi, ca să aibă stăpânire peste fiecare din noi.

Acum, lăsăm un pic să se așeze acest cuvânt, și analizăm un altul.

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.
Ioan 1:1-5 VDC

Cine este Cuvântul? Domnul Isus Hristos. Dacă nu ești convins, haideți să ne uităm în Biblie.

Și Cuvântul s-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai cu slava singurului născut din Tatăl.
Ioan 1:14 VDC

Da, Domnul Isus Hristos, prin care s-au făcut toate și care luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o, s-a întrupat și a trăit pe acest pământ, printre noi, plin de har și de adevăr.

Ziua în care El s-a întrupat, noi numim Nașterea Mântuitorului.

Iar pentru că Biblia nu ne dă această dată exactă, există păreri diferite și se crează tot felul de partide.

Dacă unii spun că data dacă nu ne este oferită, înseamnă că nu e importantă, eu zic altceva.

Eu zic că, la nivel de individ, fiecare ar trebui să se bucure de ziua în care Cuvântul lui Dumnezeu ne-a străpuns inimile, ne-a cercetat, ne-a iertat păcatele și de atunci locuiește în interiorul nostru. Nu zic să o sărbătorim numaidecât, dar să ne bucurăm de ce minune ne-a făcut Domnul Isus Hristos în viețile noastre, eu zic că este obligatoriu. Și da, putem stabili o zi specială, ca fiind ziua nașterii noastre din nou, când Cuvântul s-a întrupat în mine, sau când eu am fost născut din nou, ori putem sărbători în fiecare zi acest măreț har.

Cât privește adunarea, n-ar trebui să existe decât o stăruință în a fi toți umpluți de Duhul Sfânt, ca mai apoi să vorbim de o unitate reală și o bună învoială.

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.
Galateni 2:20 VDC

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte.

A lui Dumnezeu să fie toată slava în veci! Amin.

Cum se trăiește viața la maxim?

decembrie 11, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

multiracial little girls near school bus

Acest articol este o continuare a articolului de săptămâna trecută. Dacă nu l-ai citit, ori dorești să-ți reîmprospătezi memoria, o poți face apăsând pe scrisul albastru de aici: Trăiește viața la maxim!

Haideți să începem cu imaginea de mai sus. Aici vedem că doi elevi, care ajung la școală, caută să discute despre un subiect mai puțin clar. Avantajul grupului este că, sunt șanse foarte mari ca, un elev să fi studiat mai mult acasă, ori să fi avut o sclipire și să fi înțeles ceva ce alții n-au reușit.

Acum, dacă el va ține acea experiență pentru el, va fi numit de către ceilalți, pe bună dreptate: egoist și nepăsător.

Dacă aceasta are sens în lucruri așa de mici și de comune, cu atât mai mult se aplică și în subiectul vieții trăite la maxim.

Când oamenii din jurul meu, trăiesc în aceeași beznă, în aceleași chinuri sufletești, precum și eu trăiam, până ca Domnul Isus Hristos să mă lumineze, cum aș mai putea fi eu egoist și nepăsător față de ei? Mai ales, că acum, nu vorbim de posibilitatea de a lua o notă mai mică, la un obiect, ci vorbim despre unde și cum își va petrece veșnicia.

Bun, dar haideți să presupunem că totuși zici că argumentul de mai sus nu are suficientă autoritate și preferi să stai pasiv.

Așa că, vom folosi cuvintele cu cea mai mare autoritate: cuvintele Domnului Isus Hristos, pe care le găsim, evident, în Biblie.

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.
Ioan 13:34 VDC

Domnul Isus nu doar că n-a stat nepăsător, ci a predicat și învățat Evanghelia, pe toți oamenii (chiar și pe aceia care încercau să-L omoare, pentru că nu-L suportau). Iar El insistă și ne spune: că a ne iubi unii pe alții, cum ne-a iubit El pe noi, este o poruncă! Nu o opțiune.

Iar dacă îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi, pur și simplu dispare și nepăsarea și egoismul.

Dar, într-adevăr, porunca asta este imposibilă pentru un om normal, firesc.

Așa că, mai avem nevoie de ceva.

În primul rând avem nevoie, ca și ucenicii Domnului Isus, să ne întâlnim noi personal cu El, iar El să ne reveleze personal și fiecăruia în parte Evanghelia și să ni se facă cunoscut.

Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu, și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Apocalipsa 3:20 VDC

Glasul Domnului Isus Hristos, se poate auzi în 3 moduri:

Prin citirea Bibliei (în special cărțile Noului Testament, în care avem chiar citate)
Prin vestirea/predicarea Evangheliei de către ucenicii Lui, către cei care, încă nu sunt ucenici.
Prin intermediul Duhului Sfânt, îmi va vorbi mie personal, dacă Duhul Sfânt locuiește în mine.

Iar dacă noi neglijăm punctele 1 și 2, punctul 3, s-ar putea să nu beneficiem de punctul 3 niciodată.

Dacă m-am întâlnit personal cu Domnul Isus Hristos, El îmi revelează personal Evanghelia, dar îmi descoperă și Voia Lui cu privire la mine, iar aceasta este într-o armonie perfectă cu Evanghelia revelată.

Deoarece nu știu particularitatea pregătită ție de Dumnezeu, voi trata subiectul un pic general, ajutându-te în 2 moduri:

vei fi motivat să te întâlnești personal cu Domnul Isus, pentru a afla particularitățile tale;
vei avea niște linii generale, după care să te ghidezi.

Ziceam că după ce mă întâlnesc personal cu Domnul Isus Hristos, mi se descoperă și Evanghelia într-un mod personal. În ideea că mi se va descoperi în așa fel Evanghelia, astfel încât, indiferent de nivelul meu de creștere, o voi înțelege.

Da, acele lucruri din Biblie, din Evanghelie, care ori păreau așa de simple (nu le puteam înțelege substratul/profunzimea), ori prea complicate, acum, El, mi le revelează și mă ajută să le înțeleg.

De acum, eu tot ce El îmi descoperă, trebuie să pun în aplicare în viața mea. Dacă nu aplic, nu mai primesc, deoarece El are îndelungă răbdare și mă așteaptă ca eu să și aplic ceea ce El mi-a descoperit.

Dacă aplic, El îmi va descoperi și mai mult, având experiențe din ce în ce mai profunde cu Domnul Isus Hristos, astfel ajungând să-L cunosc și mai mult.

Acum, cu aceste experiențe, se întâmplă două lucruri:

Credința mea crește, sau este întărită (prima poruncă);
Nu voi mai putea să tac, fără să-L mărturisesc pe El și aproapelui meu (a doua poruncă).

”Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Isus i-a răspuns: ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău”. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.”
Matei 22:36-40 VDC

Bun, după ce eu mă întâlnesc cu Domnul Isus, și am experiențe personale și profunde cu El, El mă crește ca să-I fiu un ucenic.

Și ce ne-a zis Domnul Isus, nouă, ucenicilor?

Și a zis iudeilor care crezuseră în El: ”Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei”
Ioan 8:31 VDC

Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.
Ioan 13:35 VDC

Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; și voi veți fi astfel ucenicii Mei.
Ioan 15:8 VDC

Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: ”Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?”
El le-a răspuns: ”Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
Ci voi veți primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.
Faptele Apostolilor 1:6-8 VDC

Deoarece Domnul Isus Hristos, spune acestea unor locuitori din Ierusalim, și primul loc unde ar trebui să fie martori este și Ierusalimul.

Transpus mie, Domnul Isus îmi spune: ”Eduard, când se va coborî Duhul Sfânt peste tine, îmi vei fi martor în Dorohoi, în toată România, în Republica Moldova și până la marginile pământului.”

Dar, te rog să observi că Duhul Sfânt este oferă puterea de răbda ispita, de a avea dragoste adevărată pentru aproapele și de a-L mărturisi pe Hristos. Practic, nu fac nimic pe puterile mele, ci Duhul Sfânt face totul, prin mine.

Ce trebuie să fac eu? Să mă smeresc, să iau Cuvântul în mine și să-L sădesc în mine, dar nu superficial și să mă rog ca Domnul Isus să mă umple și pe mine cu această putere: Duhul Sfânt.

Fiind plin de Duhul Sfânt, Domnul Isus Hristos va locui în mine, iar eu voi rămânea în El. El îmi va vorbi personal, prin toate cele 3 moduri și mă va face un martor viu al Lui, iar viața mea, va fi trăită cu adevărat la maxim.

Acum, cum vei fi martorul Lui, îți va spune chiar El. Deci caută să te întâlnești degrabă cu El, și nu amâna.

Dacă totuși tu zici că tu vei fi mântuit fără să-I fii martor, citește și versetele acestea:

Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia?
Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.
Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și grecii caută înțelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri, o nebunie; dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:20-24 VDC

Dacă ai ajuns până aici, înseamnă că Domnul Isus Hristos vrea să ți se descoperere și ție personal și nu într-un viitor îndepărtat, ci El poate să te cerceteze chiar prin cuvintele acestea, din acest articol, chiar acum.

Așa că, predă-ți viața chiar acum Lui și cheamă-L să ți se descopere.

Iar dacă ești deja un ucenic și crezi că acest mesaj trebuie să ajungă mai departe, poți contribui la această lucrare, distribuindu-l mai departe.

Domnul Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte și El să fie slăvit în veci de veci! Amin.

Trăiește viața la maxim!

decembrie 4, 2020 de Eduard Șoltuzu Un comentariu

Cu cât trăiesc mai mult pentru mine, cu atât viața mea e mai rea.

Acum, vine cineva și zice: ”Da! E drept, dar e și mai puțin rău decât să trăiești pentru alții, iar apoi să fii așa de dezamăgit. Că oamenii chiar dezamăgesc!”

Hmm… Da!

E un punct pertinent de vedere. Asta nu înseamnă că e și corect.

Dar, mergând pe exemplul acesta, ce ajungem să facem?

Practic ne învârtim în cerc. Am pornit să trăiesc pentru mine. Apoi, mi-am dat seama că nu asta e soluția, că viața devenea din ce în ce mai gravă. Așa că, am decis să trăiesc pentru alții. Și după câteva dezamăgiri lamentabile, am zis că: ”aleg răul cel mai mic, aleg să trăiesc pentru mine”. Bine…până revin la aceleași concluzii și iar voi încerca să trăiesc pentru alții…și tot așa…

UAU! Ce viață…

Și când îi mai auzi pe unii: ”trăiește viața la maxim!”, pe când ei, se învârt în același cerc…

Acum, poate zici în interiorul tău: ”dar este o altă soluție?”

Răspunsul e afirmativ. Doar că, întrebarea mea e următoarea: ”Chiar vrei o viață adevărată? Sau întrebi doar din curiozitate?”

Că dacă e doar simpla curiozitate, mai tentant va fi să încerci din nou și din nou cealaltă etapă din cele două de mai sus.

Dar, dacă e o dorință sinceră de afla adevărul, fiind sătul și acrit de cele două, atunci, citește în continuare.

Noi avem un Creator. Care nu e om. El ne-a lăsat o carte, ca un manual de utilizare a omului. Da, e vorba de Biblia. Acea carte, care, când a fost citită, studiată și aplicată, oamenii au trăit o viață cu adevărat spectaculoasă, atât la nivel individual, cât și la întreaga națiune.

Ei, acum, dacă începi să o citești pentru prima oară și începi cu Vechiul Testament, nu vei înțelege mare lucru, pe care să-l poți aplica.

De aceea, se recomandă citirea Noului Testament mai întâi. Iar Noul Testament, începe cu 4 cărți despre viața și spusele Domnului Isus Hristos.

Iar dacă luăm exemplul vieții Lui și-l transpunem la noi, nu doar că vom trăi o viață la maxim, ci, vom dobândi și viața veșnică.

Bun, și cum facem asta?

El ne spune să credem că El este Fiul lui Dumnezeu. Apoi, dacă noi credem că El este Fiul lui Dumnezeu, vom crede și că El, Dumnezeu, a venit pe pământ, a luat chip de om, a trăit pe acest pământ, dar chiar dacă a fost ispitit ca și noi, El nu a păcătuit niciodată. Și totuși, noi, păcătoșii, L-am răstignit. Astfel, Mielul fără cusur, a fost jertfit pentru păcătele noastre, iar noi, prin Sângele Lui suntem iertați de toate păcatele noastre. De asemenea, credem că El, a înviat a treia zi, iar după aceea, s-a înălțat la cer, stând la dreapta Tatălui, mijlocind pentru cei care aleg să creadă în El; și să ne pregătească un loc, pentru că, ne-a promis că se va întoarce și ne va lua pe ai Lui, în locul pregătit chiar de El.

Știu că e un paragraf mai lung, dar, e cel mai important, așa că dacă ai pierdut firul, nu merge mai departe, ci recitește-l.

Acum, dacă noi zicem că: ”DA! Și eu cred!”

Atunci, citind Evanghelia, vedem totuși că Domnul Isus Hristos, ne-a învățat și cum să trăim această viață. Avem porunci lăsate de El.

Prima este: Să iubim pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima, cu tot cugetul, punându-ne toată încrederea doar în El.

Iar a doua este: Să ne iubim unii pe alții cum ne-a iubit Hristos pe noi, sau, în altă parte îmi zice: Să îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi.

Păi…iar ajungem să trăim pentru alții?

Da! Doar că, e o diferență colosală. Eu nu trăiesc pentru alții. Ci eu, trăiesc pentru Hristos! Iar dacă eu trăiesc cu adevărat pentru El, eu mi-am sacrificat viața, oferindu-mi viața mea, Lui. Astfel, am murit față de păcat și acum, trăiesc o viață nouă, prin Duhul lui Dumnezeu.

Adică, acum, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.

Iar Hristos, e singurul care poate trăi cu adevărat pentru alții. Eu, nu pot. El da. Slavă Ție Doamne!

Iar de când nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine, viața mea, o trăiesc cu adevărat la maxim. Bucuria deplină îmi umple viața!

Mă bucur, dar nu doar pentru o clipă, ci o constantă în viața mea. Iar asta…e limitată de acest trup de carne limitat. Aici, pe pământ, experimentez această bucurie, într-o formă limitată. Dar după, Hristos mă va lua la El, în noul trup, în trupul de slavă și mă voi bucura în permanență, la maxim și fără nicio limitare, pentru o veșnicie.

Acesta este crezul meu.

Acum, Domnul Isus Hristos, ne-a zis să facem ucenici și să-I fim martori. Dar despre asta, vorbim în articolul următor.

Până atunci, te invit să te faci și tu părtaș aceleiași vieți. Vino și tu la Domnul Isus Hristos! Și nu amâna! Hai chiar acum!

Domnul Dumnezeu să fie slăvit în veci! Amin.

Când mă pregatesc pentru ceva, dar călăuzirea este cu totul alta

noiembrie 6, 2020 de Eduard Șoltuzu Lasă un comentariu

Am avut inspirație săptămâna aceasta. În ideea că, încă de luni, am un articol scris, foarte lung și foarte detaliat, pe față.

Miercuri dimineață, deja schimbam articolul dintr-o altă perspectivă. Iar spre seară, ce să vezi, mi-a venit o idee de un articol, complet diferit de cele două.

Partea interesantă este că, chiar dacă am avut o tangență cu aceste subiecte și perspective, nu au fost subiectul de bază, care să mă macine constant, în această săptămână.

Iar dacă e să mă uit la aceste subiecte tangențiale, care doar m-au atins la suprafață și subiectul care m-a măcinat profund, chiar aș putea spune că: mi-a străpuns interiorul, aș vrea să te întreb:

Despre care subiect ai vrea să vorbesc? Cele care ne gâdilă urechea și neuronii, ce fac ca ochii să zâmbească, iar limba să exerseze deja acele cuvinte, ca după aceea să poată spune și la alții, ori cuvintele care, naturii noastre omenești căzute, în păcat, nu-i plac?

Voi presupune că toți de aici am ales, cea de-a doua categorie, deoarece, din prima categorie, avem la discreție, în alte părți și ne-am dat seama că nu ne ajută, ci chiar ne face să ne simțim mai goi și fără viață…

Păi…cum aș putea să mă simt plin de viață, dacă eu nu am Adevărata Viață?

E chiar normal și sănătos să ne simțim goi, dacă ne lipsește această adevărată Viață. Dar cine e această Viață? Ai putea spune: ”eu nu sunt mort, că uită-mă citind acest articol”.

Haideți să vedem împreună ce spune Biblia:

Isus i-a zis: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo ÎL veți cunoaște; și L-ați și văzut.”
Ioan 14:6-7 VDC

Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.
1 Ioan 5:11-12 VDC

Acum, că am înțeles de ce ne simțim goi și fără viață, haideți să vedem cum ajungem să ÎL cunoaștem pe Dumnezeu, prin cunoașterea Fiului Său.

Răspunsul eu zic că e foarte simplu, dar mulți, sunt orbiți de cel rău și de poftele cărnii, că chiar trebuie ajutați. Așa că, fiind o problemă atât de importantă, cei cărora ni s-a descoperit Adevărul, să ne amintim că nu pe meritele și inteligența noastră L-am primit, ci doar prin Harul Său. Iar dacă mie mi s-a descoperit Adevărul și nu-l ajut și pe altul să ajungă la El, mărturisindu-L pe Domnul Isus Hristos, râzând și judecându-mi aproapele, risc să mă mint pe mine însumi, crezând că Adevărul mi s-a revelat.

Un indicator foarte important că Evanghelia mi-a fost descoperită, este că, Îl voi mărturisi pe Hristos, într-un mod plin de dragoste față de aproapele, dar și extrem de activ.

Acum, ne-a mai rămas o întrebare: dacă am auzit vorbindu-se despre Isus, dar totuși nu simt că Îl am în mine, sau nu Îl cunosc cu adevărat, cum ajung la El?

Un alcoolic, nu poate să se lase de alcool, dacă continuă să vină cu prietenii în locuri pline de băuturi alcoolice. Șansele lui, ar fi să facă curățenie și să ocupe acel obicei nociv, cu unul bun și benefic pentru el. Că dacă doar se lasă, asta va funcționa pentru foarte puțin timp, până revine dorința/pofta, de 7 ori mai puternică.

Așa că, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, noi avem nevoie nu doar de alte obiceiuri, ci și de o altă atitudine.

Obiceiurile disciplinare sunt în împlinirea poruncilor. Iar dacă nu le cunoaștem, avem Biblia, unde ne sunt descrise cu lux de amănunte.

Doar că, dacă lipsește SMERENIA, ne vom pierde în detalii și nu vom înțelege nimic din Biblia.

Deci, am putea spune că, dacă vreau să am Viața în mine, adică să Îl cunosc pe Dumnezeu, cunoscându-I Fiul, trebuie să vin, în smerenie, să recunosc că nu știu, nici nu pot fără El și să Îi cer ajutorul, asta în timp ce îmbin armonios rugăciunea cu citirea și studierea Evangheliei.

Subiectul care m-a măcinat cel mai tare și cel mai mult, a fost, după cum poate v-ați dat seama, smerenia. Cu cât Îl studiez mai mult pe Domnul Isus Hristos, cu atât, mă ajută să mă smeresc mai mult.

Și nu, chiar nu m-ajută să mă uit la mine… Că dacă mă uit la mine, așa repede cad în mândrie, că foarte târziu îmi dau seama…

Așa că, uitându-mă la Domnul și Mântuitorul meu personal, studiind orice aspect din Biblie și punând în practică ceea ce mi se descoperă, pentru a ajunge să înțeleg cu adevărat, El înmulțește Harul în dreptul meu, descoperindu-Se, mie, mai mult.

Slavă Ție Doamne, Dumnezeule, singurul Dumnezeu viu și Adevărat! Amin!

Iar ca să fiu în pace cu mine, atunci când titlul se întâmplă și la mine, trebuie să-mi amintesc că, eu vreau și trebuie, să fiu plin de Duhul lui Dumnezeu, pentru a reuși ceva.

Și dacă sunt sensibil la impulsurile Duhului Sfânt în mine, mă bucur enorm că El este la cârma vieții mele, fiind sigur, că merg pe drumul care trebuie. Iar acea siguranță, o păstrez, desigur, păstrându-mă smerit. 🙂

Dumnezeu să ne binecuvinteze pe fiecare în parte!