Valul care vine…
Până acum, valurile care au fost, erau de dimensiunea unui picătură de ploaie.
Cădea într-un punct, făcea un val mai mare decât picătura în sine, având apoi mici evantae în coadă. Dar, totuși, au fost și sunt prea mici, în comparație cu ce va veni.
Unii s-au înspăimântat atât de tare, încât au luat care mai de care, decizii impulsive și lipsite de înțelepciune.
Nu uitați, valul care vine, va acoperi pământul, precum o furtună de nisip. Scăparea va fi să stăm în spatele munților, exact ca și cum ne-am așeza la adăpost în cazul unei furtuni de nisip.
Nu trebuie să alegem lumina soarelui, sau vederea înspre mare. Ci, tocmai opusul.
Acum, acestea sunt taine și vor rămâne așa pentru cei necredincioși.
Pentru cei care își pun toată încrederea în Domnul Isus Hristos, și vor împlini poruncile Lui, vor primi detalii exacte, în mod personal.
În schimb, cei care vor merge pe puteriile lor, chiar și de pe munte, vor fi spulberați, căci nu vor ști locul de adăpost.
Ne-au mai fost date două detalii:
- Munții nu sunt în sine ceva, ci ei sunt unealta lui Dumnezeu, de care El a decis că se va folosi. Asta întărește și mai mult ideea că, va trebui să ne punem la adăpostul munților, abia după ce Domnul ne va spune locul.
- Cătușile vor fi deschise.
Haideți să ne punem toată încrederea în Dumnezeu și să ne grăbim să ne apropiem de El, prin credință!
Nu ne punem încrederea în pietre, stânci, ori oameni, pentru că, acestea fac parte din creație. Noi, suntem îndemnați acum (pentru unii, pentru ultima dată), ca urgent să ne apropiem de Creatorul cerurilor și al pământului, căci doar El ne poate salva. Iar vestea bună e, că El vrea ca noi să fim salvați!
De aceea, ne bucurăm și strigăm în gura mare:
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.