Poate folosi elefantul o tastatură?
Cred că imaginea se potrivește deoarece, chiar dacă un elefant nu-și pune astfel de întrebări, în această imagine, elefantul îmi dă impresia că a auzit întrebarea, iar expresia feței lui parcă spune: ”eu n-am fost construit pentru aceasta”.
Și chiar dacă omului i place să se mândrească, iar prin mândrie, se depărtează de întețelpciune și adevăr, elefantul, cu replica respectivă, pentru că rămâne în ascultare de Dumnezeu, respectând ordinea și legile Lui, rămâne conștient de adevăr.
Haideți să mai poposim puțin în lumea simbolurilor, pentru că așa putem vorbi lucruri și aspecte mai adânci, fără a fi nevoie să scriem foarte multe cuvinte.
De ce pielea elefantului e așa de groasă, iar picioarele lui sunt așa butucănoase? Ca să stea pe un scaun, la un birou, în fața unui calculator?
Da! Bineînțeles că noi am putea face o tastatură pe măsura membrelor lui, astfel încât să poată apăsa și el pe butoane.
Iar, dacă experimentul este realizat cu insistență, a 3-a generație de elefanți, vor avea o adaptare la această preocupare.
Vor putea realiza niște sarcini ce pot fi memorate într-o anume ordine.
Dar, elefantul acesta ”programator”, oare va mai fi el în adevăr? Sau, se va simți gol și inutil, făcând ceva fără rost?
Ba chiar uneori, când mai are un timp de contemplare, se uită la pielea groasă a bunicilor lui, la viața lor și chiar dacă până atunci se lăsa dus de minciuna cum că ei erau niște înapoiați, acum, în contemplare, cu cât se gândește mai bine, cu atât are mai mult sens viața bunicilor, decât a lui.
O viața simplă, trăită în smerenie și în supunere față de un Dumnezeu care a creat totul, făcând ceea ce El m-a creat să fac, oare nu e mai împlinitor decât orice altceva?
Dar, dacă aceasta este cea mai împlinitoare activitate, pe care elefantul o poate face, să fie un nomad al savanei și al pădurii, oare nu este mințit de cei care se tem de el și de puterea lui și înșelat să facă altceva? Iar pentru a face acel altceva, este nevoie de a renunța la ceea ce ești tu și la ceea ce ai fost creat să fii!
Și parcă văd un birou plini de elefanți, care stau cu capul plecat, când un iepure mândru și acru, vorbește de sus la ei.
Cel mai bine descrie Domnul Isus aceasta imagine, când ne spune pilda fiului risipitor: un fiu, care nemaiputând de bine, în casa tatălui său, renunță, prin mândrie la gândire și alege nebunia plăcerilor veacului.
Iar cum acestea sunt cele mai costisitoare, își cere partea de moștenire, pentru a se face singur sărac.
Și drumul acesta e așa de bătucit de alții, că a ajuns să fie o autostradă de mare viteză, cu 27 de benzi, toate cu un singur sens și o singură destinație: ”sărăcia și implicit moartea”.
Harul lui a fost că, în clipa contemplării, când hrana porcilor a ajuns s-o dorească și să n-aibă acces la ea, se smerește, se lasă cercetat și începe să gândească. Și ce află?
Că poate fi un om onorabil slujind pe tatăl său, pe care l-a disprețuit până atunci…
Acum, dacă ca om, te simți ca un elefant în fața unei tastaturi, robit și chinuit de ceva ce nu ai fost creat de Dumnezeu să faci, apropie-te de El, în smerenie și întreabă-L pe El ce vrea El să faci. Va fi greu, vei avea necazuri, pentru că, toată viața ai funcționat ca rob al demonilor, care te țineau în păcat. Dar, rămânând în ascultare și cu viața pe deplin încredințată lui Dumnezeu, prin credința în Fiul Său și căutând plinătatea Duhului Sfânt, vei ajunge să faci ce ai fost creat să faci, fiind un om liber, cu adevărat liber.
Pentru că, dacă nu ești robul lui Hristos, ești robul păcatului. Iar omul poate fi liber numai dacă este robul lui Hristos, pentru că, numai El, care este Dumnezeu, este singurul care iubește omul cu adevărat!
A lui Dumnezeu să fie toată slava, în veci! Amin.